Zacuscă

Anul trecut în noiembrie începusem această postare, mă lamentam în introducere că e deja prea tîrziu ca să mai prezinte interes ca rețetă pentru cineva, dar, din cine știe ce motive, nu am încheiat-o și nici publicat-o atunci. Pentru că totuși cea mai grea treabă a fost făcută, și anume încărcarea fotografiilor, o s-o pun acum, pentru că e sezonul foarte potrivit și nu trebuie, deci, decît să mai scriu vreo două vorbe.

Zacusca pe care o fac eu se mănîncă de obicei imediat sau în ziua următoare, nu o fac pentru conservărit, așa că și rețeta este adaptată în consecință. Nu se pun aspirine, conservanți, și nici nu o fierb excesiv de mult. E proaspătă, zemoasă, aromată, iar mie îmi place foarte mult.

Zacusca mea este făcută întotdeauna cu vinetele, ardeii sau/și gogoșarii și roșiile coapte pe foc, nu la cuptor. Nu fac din asta o idee fixă, sînt convinsă că și vinetele coapte la cuptor sînt bune, eu am încercat o singură dată și nu am fost încîntată, așa că am renunțat.

Coc pe tablă vinetele, ardeii, gogoșarii și roșiile:

Așa, să se coacă pe toate părțile:

Roșiile, de asemenea coapte:

Ardeii și gogoșarii se curăță mai ușor dacă se lasă la înăbușit presărați cu sare.

Vinetele le tai pe din două cu un cuțit, pe lungime, și scot cu un linguroi interiorul copt, care se desprinde și el ușor de coajă.

Toc ceapă și o pun pe foc într-o cratiță mărișoară, cu ulei, pînă se face ”sticloasă”.

Adaug vinetele, ardeii, gogoșarii și roșiile mărunțite ori cu cuțitul ori cu vreo formă de tocător.

Pun piper negru boabe, o frunză de dafin, sare și las pe foc mic să fiarbă. Multișor. Pînă scade zeama de la roșii, devine mai închisă la culoare, are consistență, miros și gust de zacuscă bună.

Atunci opresc aragazul și încep s-o mănînc.

Anul trecut nimerise o zacuscă după ceva ce se mîncase cu mămăligă, deci am făcut o combinație care mi-a plăcut foarte mult: zacuscă cu mămăligă. După poză se pare că zacusca era fierbinte iar mămăliga rece.