De cînd a avut loc evenimentul menționat în titlu, am tot citit articole scrise de către cei care au participat, oameni din toată țara, nu din Constanța, nu din Dobrogea, voi pune link-urile la articolele lor la final. Așa de tare m-au ambiționat aceste articole, încît mi-am zis ”nu se poate să nu scriu și eu!”, eu, care am trăit lucrurile alea nu doar ca invitat, ci și ca (un fel de) gazdă. Sînt foarte, foarte multe de povestit, agenda evenimentului a fost extrem de bogată, fiecare dintre secțiuni ar fi de povestit pe larg, eu o s-o fac din perspectiva momentelor care m-au interesat sau impresionat în mod special pe mine.
Povestea frumoasă a acestui eveniment începe cu vreo lună înainte, cînd dragii mei prieteni de la vinul.ro, mai exact Adriana Popescu, mă anunță ”venim la Constanța, facem concurs de vinuri dobrogene!”. Vă puteți imagina efervescența mea din acel moment… care a durat pînă cînd evenimentul s-a încheiat. Dar ce zic eu că s-a încheiat?! După părerea mea el încă are ecouri, și va avea mereu rolul lui de prim concurs, prim eveniment care a adus împreună vinurile și bucatele dobrogene într-un adevărat spectacol, cum îi spune și numele.
S-a stabilit ca loc de desfășurare hotel Ibis din Constanța, cu o poziționare excelentă, ultracentrală, dar și în imediata vecinătate a mării, a plajei Modern și a centrului vechi al Constanței, deci un loc perfect pentru un astfel de eveniment. Sala Prestige a fost cea mai bună alegere, tot cadrul acela elegant al sălii concurînd la reușita unei expoziții de vinuri și produse de gastronomie dobrogeană.
Am început o serie de discuții cu organizatorii despre cine ar trebui, dar și cine ar vrea să participe la acest concurs dintre cramele dobrogene. Aici o să trec repede peste subiect și o să spun doar că cine a trebuit să fie acolo, a fost. Puteau fi mai mulți, dar dacă oamenii aleg să nu se bage, cine sînt cei de la vinul.ro să îi oblige? După părerea mea, o promovare ca aceasta este extrem de greu de făcut cu alte mijloace, dar repet, așa a trebuit să fie.
Din partea producătorilor de vin au participat Alcovin Măcin, Alira, Crama Delta Dunării, Crama Histria, Crama Gabai, Crama Trantu, Domeniile Ostrov, Domeniul Bogdan, Via Viticola Sarica Niculițel. Deși îmi place vinul, e greu să fac descrieri sau aprecieri mai bune decît au făcut-o cei de la vinul.ro pe site-ul lor, imediat după eveniment. De asemenea veți avea link la finalul articolului meu, ca să mă asigur că citiți mai întîi tot ce scriu eu. Am vinurile mele preferate și probabil se va vedea chiar pe parcursul acestui articol care-s acestea, dar apreciez global vinurile dobrogene, oricînd e cazul să ”asortez” un vin la o mîncare dobrogeană, voi alege un vin dobrogean. E atît de simplu!
Pe partea de gastronomie au participat unii dintre cei mai populari producători de produse tradiționale, cei mai mulți descoperiți prin platforma Țăranii Dobrogeni, apoi promovați în moduri cît se poate de originale de Experiențe Dobrogene, o altă asociație în care Laura Stroe și colegii ei pun mereu la cale scenarii prin care produsul promovat iese în evidență într-o formă unică. O brînză, o pastramă sau o dulceață de trandafiri pot fi personaje în povești de istorie sau baza unor legende care se creează la timpul prezent. Recent înființata Slow Food Dobrogea, cooptată simbolic drept consultant local pe partea de gastronomie tradițională, le-a acordat tuturor acestor producători toată încrederea, pe baza unor invizibile dar exigente ”teste de integritate” desfășurate în timp, iar prezența lor acolo a dat o culoare și o vervă deosebită expoziției.
Au expus Picurarlu de la Stejaru, brînzeturi cu nuci, cu ciocolată, cu petale de trandafiri, cu legume, Moș Iosif cu al său celebru de acum ghiudem tătăresc și genialii cîrnați de capră, Kadyr House – de asemenea cu ghiudem, dar și cu o pastramă de vită, model armenesc, făcută de un tătar, învelită într-un amestec-pastă de mirodenii care îi dau un gust divin, Dulceața de trandafiri din grădina lui Dumbravă, Gold Baklava cu dulcegării orientale la vederea cărora salivam cu toții, cafea la nisip, suveniruri de la Suvenir din Jurilovca.
O participare specială, cu un stand de expunere impresionant și inedit, a fost Dobrogea Grup, cel mai mare producător de pîine, produse de panificație și biscuiți din zona Dobrogei.
Impresionant prin numărul de produse expuse, pe care foarte puțini le cunosc în totalitate, dar și prin faptul că au oferit la standul lor o degustare de pîine, plăcinte, cornuri împletite, cozonac, toate în pairing cu vinuri de la Crama Histria. Și nu doar atît, pîinea Dobrogea în multitudinea formelor ei a fost savurată alături de pastrame, ghiudemuri, brînzeturi și dulceață de trandafiri, dar și cu porții generoase de icre de crap preparate de Valentina Koker în propria bucătărie și aduse într-un castron uriaș, emoționată la gîndul că le aduce așa… nearanjate și neornate, în fața publicului. Ei, aș! Așa cum erau, au făcut deliciul tuturor celor prezenți, care s-au servit cu icre cu ceapă pe pîinea lor preferată. Cui îi mai trebuie ornamente cînd ai la îndemînă așa delicatese? Poza cam tremurată, dar probabil că mă grăbeam să mai prind și eu o felie de pîine cu icre.
A avut loc și o prezentare a grupului Dobrogea și a produselor puse pe piața românească de către această fabrică, prezentare făcută de doamna Maria Toma, vicepreședintă Dobrogea Grup. Informațiile au fost bogate în elemente de noutate, cum ar fi că nu pîinea trebuie scoasă din alimentație atunci cînd vrei să slăbești, ci excesul de pîine, și mai ales consumul pîinii mai puțin potrivite pentru un anume aliment. Există produse funcționale în paleta de produse ofertate, care se modifică permanent, în funcție de cerere, dar și de rezultatul cercetărilor întreprinse de către departamentul de cercetare Dobrogea Grup. Mi-a plăcut mult ideea de pîine – aliment ancestral, precum și informațiile despre ce vrăji pot face fermenții în domeniul alimentar, anume în cazul produselor de panificație, la vinuri și la brînzeturi. Trei produse minunate, după părerea mea, pe baza cărora am mai afirmat că pot trăi fericită 100 de ani. Au fost foarte multe informații și foarte interesante, de fapt am fost captivată de subiectul ”Pîine” de cînd am participat la un eveniment organizat chiar la sediul Dobrogea Grup, mi-am zis că voi povesti despre el pe larg, dar uite că pînă acum nu mi-am găsit timp. Atunci am văzut prima dată pairing de pîine cu vin, idee care mi-a plăcut enorm! Le-am propus celor de la Dobrogea Grup să participe cu această prezentare și la evenimentul despre vinuri și gastronomie, și le mulțumesc atît doamnei Fotini Teodorescu, președinta grupului, cît și doamnei Maria Toma pentru deschiderea cu care mi-au onorat invitația.
Alături de standul Dobrogea Grup a fost poziționat și standul Cramei Histria, cei care au primit provocarea de a-și potrivi vinurile cu produsele Dobrogea.
Știați că pîinea integrală cu semințe, una dintre pîinile funcționale, merge bine cu un Merlot Mirachi de la Crama Histria?
Sau că o plăcintă dobrogeană iubește să fie savurată alături de un rose?
Doamnele de la Dobrogea ne-au servit pe rînd cu fiecare tip de pîine, am gustat, și exclamațiile de felul ”asta e altfel!” au curs tot timpul. Da, pîinea nu este și nici nu trebuie să fie toată la fel, diversitatea în arta culinară este o bucurie a papilelor.
Acum să trecem puțin la ce am făcut eu pe-acolo, pe la acest adevărat spectacol al vinurilor și gastronomiei dobrogene, și o să mă laud și-o să spun că am făcut ceva tare frumos, ceva ce-mi place mie, și anume să gătesc, și chiar mai mult, să gătesc dobrogenește, dacă pot să spun așa. Cum s-a întîmplat asta: Adriana mă anunță: ”Domeniul Bogdan oferă o cină dobrogeană!”, eu: ”Uraaa! Ce frumos, bravo, trăiască!”, Adriana: ”…și vor să gătești tu!”, eu: ”Ups, aaaaauuuu!”. Dar ghiciți ce-a urmat? Exact, am acceptat. Am avut mînă liberă 100% în ceea ce privește alegerea meniului, și-atunci mi-am zis că trebuie să aleg exact ce-mi place și ce consider că reprezintă Dobrogea. Nu o zic eu, au zis-o deja mulți dintre cei prezenți, de fapt verbal au zis-o chiar toți, dar o să vedeți la sfîrșit în link-uri impresii despre această cină. A fost deosebită nu pentru că am gătit eu, ci pentru că a fost diversă, așa cum e și Dobrogea. Pe lîngă meniul ales și executat de mine, au fost pe masă plăcinte dobrogene trimise fierbinți de cei de la Dobrogea Grup, preparate tătărești gătite în bucătăria restaurantului Jade, localul menținut în viață de Enise Ali, o doamnă care investește multă pasiune în păstrarea culturii gastronomice tătărești, produse de la Moș Iosif, Picurarlu de la Stejaru, Kadyr House, Dulceața de Trandafiri din grădina lui Dumbravă, vinurile Domeniului Bogdan, vîrful-vîrfurilor fiind un Primordial, înțeleg că a avut un punctaj foarte bun la concurs, dar de fapt toate au fost asociate perfect cu meniul din acea seară. S-a vorbit mult despre vin, despre eveniment, despre Constanța, litoral, dar și despre zona continentală a Dobrogei, despre cultură și oameni, despre descoperirea de gusturi și educarea acestora, la această cină fiind prezenți atît membrii juriului, cît și oameni din zona gastronomiei și a restaurației, presă locală și oficialități locale, da, adică chiar domnul primar Decebal Făgădău, o prezență foarte discretă, pe care am apreciat-o. Cu atît mai mult cu cît acest eveniment a fost parte din seria demersurilor menite să pregătească sărbătorirea Zilei naționale a gastronomiei și vinurilor din România, la care revista Vinul.ro a fost inițiator, și care își dorește să pună în valoare patrimoniul multietnic de produse și rețete culinare, ca și vinurile specifice fiecărei regiuni, iar eu cred că aceste informații ajung mai repede la cunoștința publicului dacă utilizezi canalul de comunicare potrivit, cel gustativ și olfactiv fiind canalul de comunicare cel mai potrivit pentru aceste scopuri. Nu e despre fiecare dintre noi, nu e despre primar, bucătar, blogger sau jurnalist, e despre gastronomie și vin care vor rămîne aici și după ce noi nu vom mai fi. Acestea trebuiesc celebrate, dar numai după ce le cunoști. ”gastronomie și vin” nu e doar ”mîncare și băutură”, cum am văzut multe critici la adresa adoptării acestei zile naționale, ci despre cultură și tradiție, despre mijloacele noastre de a supraviețui sau a evolua pe acest pămînt.
Puțin despre meniu și de ce l-am ales: piperchi țârgâsiti, celebra mîncare armânească de ardei prăjiți cu roșii și brînză, ca aperitiv; argumentul alegerii a fost făcut și în rețeta scrisă de mine acum vreun an, dar și într-un interviu-chestionar acordat gastroArt. Ardei, roșii, brînză, ouă, cine nu are vara în bucătărie aceste 4 ingrediente din care poți face o mîncare delicioasă? Dacă vrei să-i dai și-o notă personală, îi pui și-o picătură de sirop de rodie, cei ce ți-o vor gusta nu vor ști de unde vine gustul acela special decît dacă îți vor citi și rețeta de pe blog.
Următorul fel ales au fost midiile în sos de smîntînă și ciuperci, pentru că midiile reprezintă unul dintre ingredientele oferite de Marea Neagră, iar felul acesta de a le prepara include și mămăliga, un produs pe care mulți îl consideră de bază în tradiția noastră culinară, dar și aroma proaspătă a unor ierburi din grădinile noastre, cum ar fi cimbrul verde. Sosul de ciuperci e un fel de ciulama, de fapt, îmbogățită în aromă de unul dintre condimentele mele preferate, schinduful. La prepararea midiilor am folosit și unul dintre vinurile de la Domeniul Bogdan, nu mă întrebați care, erau 3 sticle pe masa de lucru, am gustat din fiecare și am ales unul, cred că era chiar Primordial. Midiile sînt unul dintre produsele din Marea Neagră pe care nu-l consumă multă lume pe motiv că ”nu-mi place, eu nu mănînc dihănii de apă, e o moluscă, e o scoică, are nisip…” și altele. Midiile sînt gustoase, sînt frumoase, se fac extrem de ușor, nu ți-e rău de la ele decît dacă ești alergic sau nu le cunoști bine, trebuie doar să le arăți puțină atenție și devin un fel de mîncare prietenos și savuros, la fel de nevinovat ca puiul, dar mai gustos. Unii zic că-i și afrodisiac, dar chiar și pînă acolo sînt destule argumente pentru a le consuma. Nu mai sînt nici așa de scumpe cum erau cu ani în urmă. Arătau așa de frumos! Și se puteau servi chiar cu ajutorul cochiliei în care se afla carnea, ca un fel de lingură.
Acum e timpul pentru felul principal, și anume o friptură de oaie. Da, oaie! Am ținut neapărat să aduc acest fel de carne pe o masă în fața unui public numeros și pretențios, tocmai pentru a mai desființa un mit, cum că oaia miroase, e grea, e grasă, e vîrtoasă etc. Știți, eu n-am prea făcut fotografii la acest eveniment, toate sînt cam ”furate” de ici, de colo, poze cu friptura au fost făcute la o lumină nu foarte bună, și arată așa:
Modalitatea în care a fost marinată carnea este identică cu metoda de la friptura mea de miel pe care o fac de fiecare Paște, adică marinarea în chefir, cu ghimbir, usturoi, rozmarin și un amestec de 7 condimente de la o măcelărie musulmană. Rezultatul? Nimeni nu a mai zis ”noi nu mîncăm oaie!”, ba chiar doamna Enise, mai sus amintită, m-a sunat a doua zi și mi-s zis ”kîzîm (fata mea), eu nu mănînc carne de oaie de felul meu, dar ce ai făcut tu acolo mi-a plăcut și am mîncat toată bucata”. Cum să nu jubilezi de bucurie?
Cu ocazia revederii fotografiilor făcute de mine cu această carne la marinat, mi-am adus aminte cu multă recunoștință de disponibilitatea arătată de cei din bucătăria hotelului Ibis, Alina, Laur, Cristina, sigur mai sînt și alții pe care i-am uitat, care m-au ajutat pe tot parcursul lucrului meu din acea zi. O mare ușurare să știi că ai alături niște profesioniști, ustensile și dotări profesionale cu care îți poți duce la îndeplinire planurile pe care le ai. Mărturisesc că am fost îngrijorată cum o să fac față acestei provocări, dar mi-a trecut orice gînd negativ atunci cînd m-am pus pe treabă și am văzut pe cine am în jur. Multe sînt de spus despre această frumoasă, dar solicitantă meserie de bucătar.
Revenind la meniu, poate cel mai puțin băgat în seamă preparat a fost garnitura pentru această parfumată friptură, și anume cous-cous-ul preparat cu unt, zeamă de lămîie, mentă, rodie și acel amestec de 7 condimente de la magazinul oriental. O garnitură ușoară și foarte răcoroasă, gustoasă și, după părerea mea, foarte aspectuoasă. Cous-cous-ul este un ingredient uzitat în bucătăriile etniilor musulmane, alături de carne, de multe ori acesta fiind preparat artizanal în casă, printr-un procedeu manual. Mulți conaționali ai noștri din alte părți ale țării nu cunosc aproape nimic despre bucătăria comunității turco-tătare din Dobrogea, de aceea mi s-a părut interesant să propun cous-cous-ul în această formă, adevărat fiind că eu îl ador ca garnitură.
Și ultimul pe listă, desertul: brie en croûte, preparat cu dulceață de ardei iute și nuci, servit alături de struguri și pere. Ales de dragul nucilor, al strugurilor, al accentului picant adus de dulceața de ardei iute, spectaculos prin texturile diverse și prin prezentarea vulcanică atunci cînd este tăiat și servit mesenilor. A fost deosebit de apreciat, iar eu deosebit de fericită din acest motiv.
Cam asta despre cină. Știu că sînt vorbă lungă, dar cum să treci așa repede peste atîtea lucruri pe care le ai de zis?
Totuși… încă o fotografie și cu unii dintre cei care au participat cu produsele lor la acest adevărat festin dobrogean.
Adriana, cea care a aranjat atît de frumos totul, Mihaela Dumbravă cu dulceața de trandafiri, dar și o băutură răcoritoare divină cu petale de trandafiri, Moș Iosif, pardon, Marius Iosif, un vechi prieten cu care m-am bucurat să mă revăd în asemenea cadru, și doamna Enise Ali, de la Jade – Oriental Cafe, o bucurie de femeie.
Și una cu vedeta serii, vinul premiat al Domeniului Bogdan, Primordialul.
Încă 2-3 lucruri despre ce am făcut acolo și niște mulțumiri și promit să termin acest articol.
În ziua expoziției de produse, cu sprijinul Dobrogea Grup am susținut un atelier demonstrativ de făcut… minuni. Nu paranormale, ci desertul oriental cunoscut și sub numele de tulumba. Am plecat de la ideea că cei încîntați vor fi copiii prezenți la eveniment, dar surpriza a fost că și adulții au fost la fel de interesați să participe și să guste minunile făcute atunci, pe loc. A fost distractiv și gustos, un aluat moale se toarnă în formă de baston în ulei, se prăjește și se însiropează. Pentru această acțiune am un film pentru care îi mulțumesc Valentinei Koker.
Adevărul e că ne-am distrat. Nu vreau să spun că nu am și obosit, dovadă e acest articol pe care-l scriu la o săptămînă și ceva după, timp în care m-am recuperat, dar satisfacția de a vedea un eveniment așa de reușit la tine în oraș, în care să vezi promovate lucruri care fac cinste zonei tale, învinge orice oboseală.
Pentru că nimic nu se poate face fără oameni, vreau să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat: Vinul.ro – Adriana Popescu (mi-a fost alături în fiecare minut, e un izvor de energie care te uimește în cîte se poate băga și cît de metodic le duce la îndeplinire pe toate, mulțumesc, Adriana), Cezar Ioan, Adelina Boboc, Dora Ioan.
În fotografie Adriana Popescu, Cezar Ioan și eu.
Cînd spui bloggeri, mulți se gîndesc la niște oameni care se duc la evenimente și fac fotografii, pun hashtag și gata, dar realitatea e diferită, sînt oameni care muncesc de fapt foarte mult, iar aici au fost extrem de implicați și de un real ajutor. Andra Iliaș, care m-a ajutat și în bucătărie, și la aranjamentele preparatelor, și la execuția ”minunilor”, căreia îi mulțumesc mult pentru asta. Știi că ai oameni pe lîngă tine care te pot ajuta la nevoie, e ca un colac de salvare. Pare distractiv și chiar e, dar dacă ratezi un aluat în fața oamenilor care te urmăresc, nu e chiar plăcut. De asemenea neprețuit a fost și ajutorul dat pe toate planurile, inclusiv tehnic, de Silvia Palașcă, fondatoare Wine & Dine. Adelina Boboc, cea care a făcut transmisiunile live pe pagina de Facebook.
O fotografie cu aceste frumuseți de femei: Mihaela Dumbravă (Dulceață de Trandafiri), Adriana Popescu (adrianajoy.ro), Andra Iliaș (http://andrailias.ro/), Raluca Vasile (https://www.yourpersonalaroma.com/), Silvia Palașcă (https://winendine.today/), Valentina Koker – autoarea acelor minunate kokoșnice pe care le poartă lipovencele pe cap, ca o coroniță, în portul lor popular, fondatoare Suvenir din Jurilovca, și Adelina Boboc (vinul.ro)
Susținători ai evenimentului prin chiar prezența lor acolo, dincolo de aprecierile scrise după eveniment, au fost Diana Georgescu, de la Domus PR, Carmen Ionescu de la Trends HRB, Cosmin Dragomir – GastroArt.ro, Raluca Vasile – Your Personal Aroma și colegă cu mine în SlowFood Dobrogea, Cătălin Mahu – ”tatăl” restaurantelor La Mama, Mihai Vasile – Vin Magazin și Berbecutio.ro, Marian Timofti – fondator și prim președinte al Organizației Somelierilor din România 2011, Laura Stroe – Experiențe Dobrogene, Diana Slav – dianaslav.ro, Ziua de Constanța și probabil încă mulți pe care i-am uitat, dar cărora le mulțumesc.
Plină de speranță că astfel de evenimente se vor mai întîmpla, vă las mai jos link-uri către articolele despre eveniment ale prietenilor prezenți acolo.
Crame dobrogene distinse la Concursul de vinuri de la Constanța, 14 iunie 2019 – Articol Cezar Ioan – Vinul.ro, cu rezultatele concursului
Capra vecinilor dobrogeni trebuie clonată! Despre vinuri și produse de la malul mării – Cosmin Dragomir GastroArt
Vinul.ro & bucate dobrogene” – un remarcabil eveniment dedicat tezaurului oeno-gastronomic dobrogean – Diana Georgescu – Domus PR
Cum s-a simțit evenimentul Vinuri si gastronomie din Dobrogea și în culise(le mele personale) – Adriana Popescu (Vinul.ro & AdrianaJoy.ro)
Dobrogea culinara si oenologica autentica – Mihai Vasile (Berbecutio.ro și Vin Magazin)
Vinurile medaliate la prima ediție a evenimentului “Vinul.ro & bucate dobrogene – Carmen Ionescu (Trends HRB)
Distincții pentru vinuri dobrogene și expoziție cu degustare de gastronomie specifică, în cadrul evenimentului ”Vinul.ro & Bucate Dobrogene” – Ziua de Constanța
Vinuri și bucate dobrogene sau cu laptopul pe plajă – Silvia Palașcă – Wine & Dine
