Habar n-am care e elementul care identifică Tiramisu ca fiind Tiramisu, dacă sînt pișcoturile sau crema, aromele sau cacaoa de deasupra, eu am pornit de la ideea că vreau ceva cu cremă albă fină și căpșuni, așa că am improvizat rapid ceva pe care l-am numit Tiramisu cu căpșuni. Nu mă supăr dacă vă supărați pe mine din cauza asta.
Blatul este de chec, așa cum știu eu să-l fac de cînd eram mică: 5 ouă, o cană de zahăr, bătute cu mixerul pînă cînd cresc mult în volum și se albesc, apoi o cană de făină cernută atunci, ca să se aereze bine pentru că în compoziție nu pun niciun agent de creștere, și o lingură de ulei. Am turnat compoziția asta într-o tavă întinsă, pe hîrtie de copt, și am dat la cuptor.
Crema e făcută din 3 albușuri de ou (rămase de la diverse alte preparate), bătute spumă tare-tare apoi adăugate 4 linguri de zahăr și re-bătute pînă se dizolvă zahărul. Cînd au fost gata le-am amestecat cu gesturi fiiine-fine cu o cutie de 250 g de mascarpone, puțin cîte puțin adăugat ca să nu se piardă prea mult din ”umflarea” spumei de albușuri. Am pus și puțină esentă de vanilie și vreo cîțiva stropi de lămîie. Asta e crema albă.
Cînd blatul a fost gata, l-am scos de pe hîrtia de copt și l-am lăsat la răcit pe un grătar, apoi l-am tăiat în 2 bucăți egale și l-am însiropat foarte puțin cu sirop de trandafiri (Laurul, din comerț) diluat cu apă, ca pentru băut, și parfumat cu apă de trandafiri. Am pus jumătate de cremă pe un blat, am presărat multe căpșuni tăiate bucăți potrivit de mari, am pus al doilea blat, am pus crema care a mai rămas, căpșuni tăiate mai decorativ (măcar am încercat) și frunze de mentă verde.
