Paștele, ca și Crăciunul, înseamnă pentru mine, din punct de vedere culinar, repetarea an de an a acelorași preparate tradiționale: ouă roșii (prin roșu înțelegînd ”divers colorate”), miel în cîteva forme (ciorbă, friptură, drob), niște sarmale, cozonac și pască. Pe lîngă toate astea iau și o brînză foarte moale și zemoasă care parcă numai acum are gustul ăsta sărat-acrișor, verdețuri multe (salată, ridichi, ceapă verde, usturoi verde) pentru salate, dar și toate celelalte verdețuri, leuștean, pătrunjel, mărar, care se adaugă în felurile de mîncare de Paște și fără de care aș găsi că nu-s complete. Și hreanul cu sfeclă roșie e nelipsit de pe masa mea de Paște.
Spre exemplificarea meniului, o să pun o poză cu niște bucate pentru Paște, pozate prin 2006, mergînd pe principiul că dacă ați văzut-o pe asta, ați văzut ce-am făcut în toți ultimii 10-15 ani, pentru că meniul a fost, cum spuneam, același.
Lipsește din poză, pentru că nu e fotogenică în grup, ciorba. Și friptura, pentru că o pun la cuptor exact în ziua în care o mîncăm. Și cum la noi prima zi de Paște e zi de colindat la două perechi de părinți, preferăm să facem friptura a doua zi de Paște, cînd mîncăm acasă.
Privind poza îmi dau seama că trebuie să spun cîte ceva și despre organizarea pregătirii preparatelor pentru mesele de Paște. De fapt trebuie să spun, și mai înainte, și că, deși puțin greșit, eu folosesc cuvîntul Paște pentru Paști, pentru că așa s-a zis la noi în casă și pentru că nu îmi e deloc la îndemînă să zic Paști. Revenind la organizare: ce se vede în poza de mai sus este făcut exact în sîmbăta dinaintea Paștelui. Din două motive: unul e că vreau să fie proaspete, iar altul e că, deși nu ținem post, prefer ca preparatele de Paște să fie mîncate exact de Paște și nu în zilele dinainte, pentru că ar fi greu să fac drobul miercuri-joi și să nu ne atingem de el pînă în ziua de Paște, sau, dacă ne atingem, cu siguranță o să-l și terminăm pînă atunci. Mi-a mai venit un motiv în cap pentru care nu le fac cu mult înainte, de fapt cel mai întemeiat motiv: pentru că nu am timp, lucrînd, de obicei, pînă vineri. Anul ăsta e un caz special, fiind libere și zilele dinainte, dar chiar și așa programul pregătirilor îl voi păstra la fel, ca să nu-mi ies din rutină.
Deci, în ceea ce privește pregătirea, ea stă așa: joia fac ouăle roșii (nu se fac vinerea dintr-un motiv religios, nu-l cunosc exact).
O să punctez doar cu cîteva poze, urmînd ca în zilele următoare să povestesc și despre cum le fac, mai exact ceea ce-mi propun e să pun rețetele de drob, pască, cozonac și friptura de miel și… ce mi-o mai veni în cap.
Niște ouă simple, roșii și alte culori.
Ouă sidefate, făcute prima oară acum vreo 5 ani. Eram puțin îngrijorată, mă gîndeam că or să-mi iasă puternic colorate, dar au ieșit niște culori dulci, pastelate.
Anul trecut mi-a venit iar așa un chef să le fac din nou sidefate.
Vinerea fac aprovizionarea și pregătirea bucătăriei, adică eliberarea frigiderului de eventualele mîncăruri rămase (deși am grijă să nu fie mare lucru), oalele, ustensilele pe care le voi folosi, porționarea mielului, ce-i pentru drob, ce-i pentru ciorbă, fierberea organelor pentru drob, tocatul cărnii pentru sarmale, spălatul verdețurilor pe care le voi folosi și alte operațiuni ajutătoare.
A doua zi încep cu drobul sau sarmalele, oricum cuptorul o să ardă o zi întreagă. Cît se fac sarmalele la cuptor, pregătesc drobul, sau invers.
Apoi încep pregătirile pentru cozonac și pască. Primul e aluatul de cozonac, pentru că folosesc puțin și la Pască, o cruce împletită pe mijloc și, cîteodată, o iluzie de împletitură pe margine. Asta din poză n-are împletitură pe margine.
Asta de mai jos are, de fapt, pe margine o fîșie simplă de aluat tăiată oblic cu o foarfecă. Și e montignacă în proporție de 95%. I s-a cam strîmbat crucea pentru că avea compoziția foarte moale, dar merge și așa, cineva mi-a spus că asta înseamnă vedere în spațiu.
Aluatul de cozonac îl pregătesc manual pînă la punctul în care rețetele spun ”și se frămîntă, se lovește, se izbește circa o oră”. Ei, aici eu îl pun în mașina de pîine pe programul de frămîntat, două runde de cîte 15 minute, în total jumătate de oră, și mă rog pentru sănătatea celui care a inventat-o.
Iată-l:
Pasca merge la cuptor înaintea cozonacilor, care necesită un timp special de dospire, întinderea foilor, umplere, iar dospit și abia apoi coacerea lor.
De obicei cozonacii sînt gata cam pe la 10 seara, cînd strîng și eu cartierul general din bucătărie și mă pregătesc pentru mersul la slujba de Înviere, fiind singura ocazie în tot anul cînd mă duc la biserică neinvitată.
