Miorița gastronomică

Puține lucruri din domeniul gastronomiei îmi sînt neplăcute. În general e o delectare pentru mine să aud oamenii vorbind despre mîncare, gastronomie în general, programele mele preferate la televizor sînt cele culinare, revistele pe care le mai citesc în format ”hîrtie” sînt tot cele cu rețete, iar pe internet probabil că 50% din ce urmăresc este despre mîncare. Cum am mai lăsat să se ghicească și din articolul meu scris acum cîțiva ani, Și bucătarii amatori (se) plîng cîteodată, un lucru care nu îmi place în domeniul acesta este plînsul, lamentarea (după mine astea două nu sînt sinonime, plînsul e o lamentare cu lacrimi, lamentarea e un plîns tăcut, cum vreți s-o luați).

Zilele trecute mi-a trecut prin fața ochilor un articol, în care, printre altele, se vorbea și despre oaie. O să mă gîndesc pînă la finalul articolului dacă să dau numele articolului, link sau numele celor care discutau, deocamdată consider inutil să atribui cuiva ideea, pentru că nu e nici chiar foarte originală, este general răspîndită, motiv pentru care pînă și ministrul agriculturii s-a gîndit că ar fi bine să facă o campanie numită nici mai mult nici mai puțin decît ”Alege oaia!”.

A, da, ideea 1: în România nu se mănîncă destulă carne de oaie. Ideea 2: în România nici nu se găsește carne de oaie. Hm, poate în cîteva locuri din București, dar nu, nicăieri altundeva în țară, nici măcar în Dobrogea.

Sper că se înțelege din tonul meu ironic că acestea erau ideile celor care dialogau în articol, iar intenția mea în acest articol este să desființez, desfid, contrazic aceste aserțiuni. Am încercat și la acel subiect distribuit de un prieten pe un grup pe Facebook, dar acolo toate vorbele ”zboară”, de multe ori chiar cei care par interesați de subiect sînt cei care abandonează primii discuția, revenind la afirmațiile inițiale: am zis că nu există, nu există, nu veni tu să ne spui că e altfel! Poate există oi pe dealuri, dar nu în magazine. Exagerez puțin, influențată fiind de alte discuții dovedite ulterior sterile pe net. Oamenii ăștia au acceptat că e adevărat ce zic eu, daaar… doar parțial, adică e o excepție, asta poate se întîmplă doar în Constanța, și doar cu cîteva sortimente. Pentru că legile cercetării zic să nu iei de bună o regulă care nu se verifică 100% (aia cu excepția care confirmă regula e o prostioară), accept și eu că nu poate fi extinsă la nivelul întregii țări, dacă nu vin în sprijinul meu și alți documentariști amatori în domeniul ăsta.

Recapitulez ce am vrut să scriu pînă acum și nu știu cît de clară am fost, pentru că am vrut să fiu și oarecum diplomată (pfu, la asta mai am de lucrat): am citit un articol în care cineva din domeniul gastronomiei din România afirmă că nu se găsește carne de oaie în măcelăriile din România, și că nu se mănîncă acest gen de carne. Eu le-am răspuns că cel puțin în Constanța asta nu se verifică, în orice piață din oraș există cîteva măcelării care au și carne de oaie, că în supermarketuri există carne și preparate din carne de oaie.

Constanța este un oraș unde trăiesc musulmani, cei mai mulți dintre ei încă sînt foarte tradiționaliști în ceea ce privește consumul de carne din care lipsește cu desăvîrșire porcul. Subliniez ”cu desăvîrșire” pentru că unii nici nu cumpără carne de alt animal dacă în același magazin se vinde și porc. Dar nu numai musulmanii, ca minoritate, consumă carne de oaie în Dobrogea. Și aromânii (machidonii), cresc oi și consumă ceea ce le dă oaia, fiind mari specialiști în brînzeturi, dar și în prepararea cărnii de oaie proaspătă sau conservată (pastrame).

Postarea asta nu are numai rolul de a mă lamenta la lamentarea altora, ci se vrea a fi chiar un îndemn la a consuma carne de oaie, un ghid unde o puteți găsi și o inspirație pentru cîteva feluri de a o găti.

Chiar din ziua citirii acelui articol, fiind în drum spre piață, am decis să fac poze cu măcelăriile unde poate fi găsită carne de oaie și de berbec. Eram prin apropierea Pieței Tomis III, așa că am intrat rapid în magazinul turcesc Istanbul Kasabi, și am făcut cîteva poze cu ce am găsit în vitrine. Se vede că sînt cîteva sortimente de carne de berbecuț: pulpă, spată, gît, rasol, sau produse porționate, condimentate așa cum trebuie ca să fie puse pe grătar.

 

 

Un magazin similar se găsește și în Piața Griviței, l-am pozat în aceeași zi mai pe seară. Cine trece prin zona aceea sau își face piața acolo, sigur o va recunoaște, este la intersecția străzilor Constantin Brătescu și Ștefan Mihăileanu.

Peste drum de această măcelărie turcească, este o carmangerie arăbească, Karim.

Vă rog să vă imaginați cam cum este să intri într-un magazin, să începi să te uiți preocupat la o vitrină plină cu carne, apoi la întrebarea ”ce doriți?”, tu să răspunzi ”aș vrea… să fac niște poze!”. Noroc că oamenii nu s-au supărat, ba chiar cu domnul din acest magazin am stat mai mult de vorbă, asigurîndu-mă de calitatea produselor și de proveniența sigură a cărnii de oaie. Nu era nevoie, se vede de la distanță că e o carne de calitate foarte bună, ba chiar aici am văzut și berbecuți întregi, nu doar carne tranșată.

 

 

Alăturat magazinului este și un local unde se face grătar arăbesc, nu am luat încă nimic de acolo, dar probabil că voi încerca curînd să văd ce fac.

În aceeași zonă, piața Griviței, pe următoarea străduță, tot față în față, sînt alte două măcelării, de data aceasta unele care au și carne de porc.

Prima, Gel Sin Star, este o măcelărie care aduce carne de la animale crescute în zona Tariverde, în ultimii ani am luat chiar mielul de Paște de la ei.

E o măcelărie mică, două frigidere, unul e cu carne de porc, unul cu carne de vită și oaie. Am văzut de multe ori cum animalul adus întreg se tranșează chiar acolo, pe un butuc, putînd să-ți exprimi și preferințele în legătură cu cum vrei să-ți fie livrată carnea, indiferent de tip.

Poze nu prea reușite, dar din care se vede că oaia e la loc de cinste în vitrine, într-o diversitate de sortimente, inclusiv organe și burtă:

 

 

Peste drum, o altă măcelărie, Mihbel, și aceasta mixtă, deci și cu porc.

Și de aici două poze.

 

 

Cam asta a fost rapida documentare în doar două dintre piețele din Constanța.

Să trec acum la marile magazine, și aici o să încep cu Selgros de unde am luat atît carne de oaie proaspătă, cît și pastramă gata făcută, numai bună de pus pe grătar sau la cuptor. Nu este un raion special dedicat cărnii de oaie, eu am găsit-o în frigiderul cu carne de vită. Pentru că tot a venit vorba de Selgros, recomand și micii cu vită și oaie, după părerea mea gustul este mult mai bun decît cei cu porc și vită.

Probabil voi dedica cîte un subiect separat modului de preparare a diverselor părți din oaie / berbec / miel pentru ce nu am încă pe site. Dar pentru că am deja destule, vă voi da link către ele, cu dorința de a vă inspira și a încerca să le puneți și voi în practică. Cred că nu trebuie să vă mai spun că mie și familiei mele ne place carnea de ovine, fie că e oaie, berbec sau miel. Nu o să fac vreo pledoarie pentru consumul acesteia, eu cred doar că nu trebuie să preluăm gusturile înaintașilor noștri, oricît de mult i-am iubi și oricîtă încredere am avea în gusturile lor, ci cred că trebuie să ne formăm singuri propriile gusturi după ce experimentăm tot ce există și nu contravine principiilor noastre etice, cum ar fi să nu mănînci carne de cal sau de vreun animal pe care altfel îl tratăm ca pe un membru al familiei.