Aminteam în rețeta de piperchi țârgâsiti de experiența prestației mele într-un show culinar pe terasa hotelului Iaki, în 1 august 2018. Cum amintirile au început să revină și mi s-a făcut deja dor de seara aia, am zis să aștern și cîteva cuvinte, ca să le citesc și mai tîrziu, deși de uitat probabil n-o să uit prea curînd cum a fost.
Cum am ajuns eu, blogger culinar și bucătar mai mult amator să gătesc live în fața publicului de pe terasa unui restaurant de 4 stele din Mamaia, în plin sezon, deci cu zeci sau chiar sute de ochi asupra mea? Într-o seară de iulie, mai exact pe 18 iulie, dădeam curs unei invitații pe aceeași terasă, unde avea loc un show de gătit live susținut de chef Angelo Gadaleta, unde s-au gătit paste în fel și chip: aperitiv, fel principal și chiar desert (un minunat desert de paste… prăjite, marca Surgital). Și cum stăteam noi așa și savuram desertul, bucurîndu-ne de aerul răcoros al serii, de zgomotul falezei pline de turiști, de mirosul sosului de brînzeturi venind dinspre plită, mă întreabă Cristina, gazda mea, cea care mă invitase la Iaki în acea seară: ”ce-ar fi ca data viitoare, pe 1 august, să vii tu să gătești aici?”. Am crezut că mă înec cu vinul rose de la Crama Serve, cea care asigura degustările în acea seară. Am început să mă explic: eu nu gătesc decît pentru acasă, pentru familie și prieteni. E adevărat că mă documentez cît pentru 10 bucătari (și nu mă laud deloc, nici nu exagerez), că testez, degust, întreb, improvizez, exersez, dar cum să fac asta în fața publicului unui restaurant atît de select? Nu, nu pot, dar uite, dacă chiar aș găti, aș face ceva tradițional, din Dobrogea, cum ar fi piperchi, o mîncare tradițională de vară a aromânilor, una de pe la turci sau tătari, poate niște cotlete de berbecuț, un desert cu fructe de vară, adică aș îmbina tradiționalul cu sezonalitatea, aș arăta turiștilor ajunși în perioada asta pe litoral cum se mănîncă în casele oamenilor de pe aici, cu produse de aici. Cristina nu s-a lăsat înduplecată: pentru ai tăi le faci acasă? Da! Deci poți să le faci și pe terasă la Iaki! Vei fi aici pe 1 august!
Și… ghiciți! N-am mai opus rezistență, mi-am zis ”ei au vrut-o! Dacă ei au fost suficient de îndrăzneți (mai bine zis ”inconștienți”) ca să mă invite, de ce să nu fiu și eu suficient de îndrăzneață (inconștientă) ca să accept așa o provocare?!”. I-am dat drumul!
Am avut cîteva întîlniri pentru stabilirea meniului cu bucătarul șef de la restaurantul Iaki, Vasile Puricel, cel cu care am colaborat și anul trecut la Chef pentru o Zi, concursul organizat de Selgros România. Pentru mine totul părea o distracție, așa cum e mereu cînd vorbesc despre mîncare, a o face sau a o mînca, cu prietenii, amatori ca și mine, dar toată joaca s-a terminat cînd m-a întrebat de gramaje: cît este gramajul pentru o porție, cît pentru toți cei care vor dori să-l comande? Hopa, mi-am zis, s-a terminat distracția, dar încet, încet (de fapt destul de repede) am pus la punct toate detaliile, și am stabilit meniul final care a arătat așa:
- Aperitiv:
“Piperchi țârgâsiti” – Asociat cu Grasă de Cotnari sec și Busuioacă de Bohotin sec. - Fel principal:
Cotlet de berbecuț la grătar servit cu cartofi la cuptor și sparanghel – Asociat cu Tămâioasă Românească sec și Fetească Neagră sec - Desert:
Crumble de prune servit cu înghețată de vanilie Algida – Asociat cu Busuioacă de Bohotin demidulce.
În seara de 1 august m-am prezentat pe terasă și m-am apucat de treabă. Am fost încîntată să văd că terasa s-a umplut destul de repede, și m-am bucurat să-i văd între participanți pe mulți dintre prietenii mei, cărora le mulțumesc și pe această cale pentru încrederea și susținerea continuă pe care mi le arată, indiferent cîte idei ”crețe” pot avea și, repet, cîtă inconștiență am să le și pun în aplicare.
Înainte de a începe, ultimele sfaturi, îndrumări și verificări ale lui chef Vasile, căruia îi mulțumesc, de asemenea, pentru tot suportul acordat, și îl felicit pentru cum conduce bucătăria unui restaurant atît de mare cum este Iaki. Se muncește tare mult într-o bucătărie. Zăbovind mai mult de cîteva minute acolo, îți dai seama că e una dintre cele mai solicitante meserii acum, cînd rolul muncii omului l-a luat tot mai mult cîte un robot, în multe domenii. Ei bine, în bucătărie nu cred să fie posibil așa ceva. Poate toca, poate amesteca robotul, dar gustul tot un om o să-l dea mereu, sînt convinsă de acest lucru.
Șiii, ta-naaaa! Show-ul a început!
M-am pregătit în particular temeinic pentru prestația din acea seară. Piperchi mai făcusem, nu aveam mari emoții. Față de rețeta tradițională, am decis cu chef Vasile să îi adăugăm ceva special, puțină dulceață de ardei iute, precum și puțin sirop de rodie, pe care îl folosesc din ce în ce mai des în preparatele mele, pentru că are un efect deosebit de fiecare dată. Am povestit în postarea mea recentă despre piperchi, exact cum l-am făcut. Aici voi pune doar cîteva poze.
Pentru prepararea cotletelor de berbecuț chef Vasile mi-a descris felul în care le preferă el făcute în restaurant, și anume simple, pe grătar, dar mai înainte marinate într-un amestec de ulei de măsline, boabe de muștar, cimbru verde, sare, piper și… sos de rodie. Scriu aici, chiar dacă pe scurt, pentru că celor mai mulți dintre cei care s-au arătat interesați în acea seară de felul în care au fost preparate cotletele le-am răspuns ”stați liniștiți, o să scriu rețetele pe blog!”. Cam cu întîrziere, dar uite că le scriu. Garnitura era de cartofi la cuptor și sparanghel tras la tigaie. Cartofii: tăiați felii sau cuburi se ung cu unt, cu boia afumată, cu usturoi granulat, cimbru, sare și se dau la cuptor. Eu am vrut să le prepar pe toate în fața publicului de pe terasă, așa că am ales varianta preparării cotletelor, a cartofilor și a sparanghelului în tigaia cu ulei de măsline aromatizat cu o crenguță de cimbru verde și 2-3 căței de usturoi rumeniți ușor. Am început cu cotletele, care după preparare mai au nevoie de un scurt timp de odihnă. Sparanghelul necesita doar cîteva minute în tigaie, cartofii aproximativ la fel. Prepararea sparanghelului: tulpina cojită, puse într-o tigaie cu puțin ulei de măsline, se stropește cu puțină zeamă de lămîie, puțin sos sweet chilli și sare. Asta e tot!
O să scuzați calitatea pozelor, era deja întuneric pe terasă.
Vinurile propuse să însoțească preparatele din acea seară au fost de la Casa de Vinuri Cotnari, și, deși am suferit inițial că nu am eu ”vinul meu dobrogean”, acestea s-au dovedit a fi foarte potrivite preparatelor, așa cum au fost menționate în meniul pe care vi l-am prezentat mai sus. Selecția și prezentarea vinurilor a fost făcută de sommelier Gabriel Horneț, cu care am făcut echipă în acea seară.
Deși am gătit continuu timp de aproape 2 ore, să nu credeți că nu m-am delectat în tot acest timp cu cîte o vorbă schimbată cu lumea care asista, sau cu cîte o gură de vin.
Desertul: Crumble de prune, executat în întregime pe plită, în tigaie. E posibil? Da! Pînă acum nu am încercat niciodată, nici nu îmi pusesem problema, aveam deja o rețetă foarte simplă de crumble, dar acum nu am vrut să întrerup deloc desfășurarea show-ului cu ”și acum se pune la cuptor” sau ceva asemănător, așa că am căutat cea mai bună soluție și am găsit-o pentru ca totul să se desfășoare în văzul celor prezenți. Am făcut crumble de prune la tigaie și a ieșit absolut delicios, fără niciun compromis de gust sau textură. Pe principiul ”pe noroc să se bazeze cei nepregătiți”, cu o seară înainte de show am făcut în premieră acest preparat acasă, ca să văd exact la ce să mă aștept și să nu am surprize. A ieșit ceva de vis! Bine-nțeles că am făcut și poze, așa că voi pune și rețeta curînd. Deși inițial am vrut să scriu rețeta tot în această postare, am decis să fac un subiect separat, în eventualitatea, puțin probabilă, a neinteresului cuiva pentru povestea asta a mea, dar a interesului pentru crumble la tigaie.
A fost unul dintre momentele pe care cei prezenți l-au descris ca fiind foarte olfactiv, aromele de vanilie, scorțișoară, unt și prune coapte caramelizate s-au împrăștiat pe terasă, spre final publicul venind foarte aproape ca să se dumirească de la ce miroase atît de frumos. Copiii au fost încîntați să și primească spre degustare preparatul făcut de mine, foarte simplu în aspectul lui, dar ornat cu niște flori comestibile foarte drăguțe, alături de o cupă de înghețată de vanilie Algida, combinație ideală pentru acest desert.
Cred că am ajuns la final, și ca la orice final trebuie să adresez mulțumiri partenerilor mei din acest eveniment. În primul rînd Hotel Restaurant Iaki Mamaia, pentru invitație și încrederea că pot susține acest eveniment, în special Cristinei Calispera și lui Vasile Puricel. Apoi, ca de obicei aproape de mine cu sufletele dar și cu produsele excelente, Selgros Constanța. Algida, producătorul de înghețată fină, dulce și aromată. Casa de Vinuri Cotnari. Torra & The Jacks care au contribuit auditiv la una dintre cele mai frumoase seri din această vară, pentru mine. Familiei și prietenilor care au venit să mă vadă. Vouă pentru că ați avut răbdare să citiți postarea aceasta luuuuuuungă.
A fost o plăcere să te urmăresc în acțiune! 🙂
Mulțumesc mult!
O seara frumoasa ce merita repetata. Prin Bucuresti cand vii? 🙂
Fac 2 ore pînă în București, dacă zici că e ceva frumos acolo, plec acum 😀