O nouă întîlnire cu prietenii, de astă dată comuni, adică prieteni de familie. E interesantă distincția, abia acum îmi dau seama de treaba asta. Deși prietenia de familie nu exclude variante individuale, eu fiind bună prietenă cu prietena, iar soțul meu bun prieten cu prietenul.
În general e greu de făcut predicții cu privire la cum vei petrece o zi sau alta a anului, dar 18 noiembrie este pentru noi una dintre certitudini. Știm mereu că, indiferent unde ne vom afla, ceva frumos se va întîmpla în această zi și ceva gustos va fi pe masă. Pentru că 18 noiembrie este ziua prietenului nostru, Mugur. Și pentru că prietena noastră, Roxana, soția lui, nu doar pasionată dar și foarte înzestrată cu tot ce ține de arta culinară, își răsfață mereu soțul și prietenii cu o masă specială. Specială ca organizare (mereu există o temă unitară a mesei), specială ca prezentare, specială ca atmosferă, specială pentru felul în care le gătește.
De data asta a fost o seară mediteraneană și cînd spui mediteranean te gîndești automat la fructe de mare, care au fost din belșug în multe dintre preparate.
Aperitivele au fost: salată de fructe de mare proaspete, ca la malul Mediteranei
În timpul pregătirii
Ooo, si eu care credeam ca zilele de luni nu-s niciodata bune. Ia uite cum mi s-a inveselit. Abia astept sa repetam…..pup!
Trebuie sa ma imprietenesc si eu cu prietena ta.
Oricum ar fi, pe 18 noiembrie anul viitor ma infiintez la usa ei.
Rainbow, zilele de luni le croiesti inca de simbata, vezi? 🙂
Alina, dupa o logica proprie, prietenii mei sint prietenii prietenilor mei, daca nu sint ei insisi 🙂 Haha, cred ca am cam dat-o in bara cu judecatile, de la vinul ala mi se trage, ca sa nu mai zic de tequilla…