Ca orice pasionat de gastronomie, iubesc și respect alimentele și încerc să le valorific în întregime, pe cît se poate. Cu greu arunc alimentele, chiar și resturile, care știu că pot deveni o hrană foarte bună pentru animale. Mi-am creat sau am preluat multe rețete care se bazează pe reciclarea ingredientelor nu foarte proaspete, cum ar fi resturile de brînză cărora le-am dedicat un articol special, Brînza-i pe bani. Cred că numai cei care nu au plantat măcar un leuștean într-un ghiveci pe balcon pot arunca la gunoi fără strîngere de inimă ceva de mîncare. Unele motive comerciale sau economice (de fapt total neeconomice) pe care le-am menționat tot în acel articol, că marfa nu arată prea bine pentru a fi vîndută, mi se par absurde. De multe ori alimentele care nu arată prea bine sînt cele mai bune pentru mîncat, fiind foarte gustoase.
E valabilă și reciproca: produse care arată foarte bine, le mănînci cu ochii, cum s-ar zice, și cînd guști din ele vezi că gustul nu e nici pe departe cel la care te așteptai. Așa se pare că e modelul de dovleac din care se fac felinarele de Halloween, modelul portocaliu intens, ”burtos”, cu feliile bine definite, un produs super drăguț la vedere. Am luat unul de la Selgros, pentru că mi s-a părut tare decorativ așa cum stătea el în rafturile de la legume-fructe.
L-am așezat în bucătărie pe post de decor de toamnă, alături de o gutuie, castane, frunze uscate, l-am ținut vreo săptămînă, apoi mi-am pus în gînd să fac ceva din el, așa că am căutat rețete în care să-l folosesc. Am găsit foarte multe rețete cu dovleac în care se specifica clar că trebuie folosit modelul de dovleac ”de plăcintă”, butternut squash, adică cel aromat, dulce, care devine cremos la coacere sau fierbere, acesta pe care-l luasem eu fiind descris ca ”astringent, fără gust, apos”. Și ce dacă! Doar nu era să arunc frumusețe de dovleac! M-am hotărît să încerc o rețetă care îmi atrăsese atenția cu ceva timp în urmă, nu un desert, cum se face de obicei din dovleac, ci chiar o mîncare sărată, ajungînd la concluzia că dovleacul acesta pe care îl aveam ar fi foarte bun. Rețeta este simplă și sigur vă va încînta să o faceți și voi ca să reciclați dovlecii folosiți ca decor de Halloween. Nu aruncăm nimic, de acord?
Iată ingredientele:
Foarte puține, după cum se vede. A trebuit să mai bag și o vază cu flori în cadru, ba chiar și niște linguri de lemn ca să iasă o poză cît de cît mulțumitoare, nu era să las doar:
- 500 grame dovleac curățat, feliat.
- 2 cepe albe (în poză sînt 3, dar după tocare mi s-a părut prea mult pentru doar 500 grame de dovleac);
- Roșii uscate la soare, aproximativ 100g + o lingură bulion;
- O lingură de făină;
- Sare, piper, ulei de măsline;
- Iaurt grecesc 10% grăsime, pentru servire.
Cum se face:
Dovleacul curățat de coajă se feliază și se așază într-o tavă în care am turnat 2 linguri de ulei de măsline. Am luat contact cu neajunsurile dovleacului de acest tip, dar nu m-am lăsat impresionată. Pereții dovleacului sînt foarte subțiri, coaja tare, un mare gol plin de semințe încurcate în interior. Greu, dar nu imposibil de curățat. L-am făcut felii, așa.
Ceapa feliată așa.
Față de rețeta originală, care spune că se folosește bulion din roșii uscate la soare, am făcut o mică improvizație: o pastă din roșii uscate date prin tocător + o lingură de bulion obișnuit. A ieșit o pastă foarte aromată, chiar merită ținut cont de detaliul acesta, și nu doar înlocuit bulionul de roșii uscate cu bulion obișnuit.
Ceapa tăiată ca mai sus se freacă doar puțin cu sare, fără să se insiste, ca să nu se înmoaie, apoi se adaugă lingura de făină, o jumătate de linguriță de piper, pasta de roșii și se amestecă bine-bine cu mîna ca să se distribuie uniform pe fiecare feliuță de ceapă.
Cînd fiecare feliuță de ceapă a fost atinsă de această pastă, se distribuie uniform deasupra feliilor de dovleac, se toarnă un fir subțire de ulei de măsline pe deasupra și se dă la cuptor la aproximativ 200 de grade.
După aproximativ 30-40 de minute verificați cum stă treaba cu ceapa de deasupra, cînd este bine coaptă și devine maronie, preparatul este gata, dovleacul de dedesubt avînd nevoie de mai puțin timp ca să devină moale. O aromă extraordinară o să vă umple bucătăria.
Deși eram hotărîtă să fac un desăvîrșit fel vegetarian cu această rețetă, în timp ce se cocea preparatul la cuptor am mai răsfoit internetul puțin și am văzut că poate fi servită și ca garnitură la o friptură, așa că am pus repede un antricot de vită pe grătar.
A fost o idee foarte bună. Chiar dacă și dovleacul a fost delicios, în această combinație, ca garnitură, a fost excepțional! I-am pus deasupra o lingură de iaurt cu 10% grăsime și un fir din uleiul lăsat în tavă, pentru o frumoasă culoare portocalie.
Cu această ocazie am mai verificat încă o dată ipoteza mea că orice ingredient, dacă e bine preparat, poate deveni delicios, că nimic din ce produce natura bun de consumat nu trebuie să fie aruncat la gunoi pînă nu încerci măcar să îi găsești utilitatea.
Acest articol a fost publicat și pe site-ul selgroscautapasiunea.ro.
