A, a trecut Crăciunul? Foarte bine, mai vine unul la anul și atunci se vor căuta iar rețete deosebite cu accente de sezon.
De fapt acest pateu l-am făcut pentru acest Revelion, al anului 2020. Mi se făcuse poftă de ceva dulceag, deși aperitiv serios, de pus pe masă alături de plăcinte, salată de beouf și altele. Am improvizat și mi-a ieșit ceva bun, după gustul meu. Din timpul preparării nu am decît o singură poză, făcută cu telefonul, aburită, de la servire nu am decît alte cîteva făcute spontan, dar pentru că mi s-a cerut rețeta (salutări, Eliza!), o pun aici. O să vreau s-o mai fac și la anul, cu siguranță, și cum pentru mine eu sînt cea mai sigură sursă de informații, vreau s-o găsesc aici.
Ingrediente:
- 500 g ficat de pui sau rață sau iepure – îmi plac toate, dar îl prefer pe cel de rață;
- 3-4 cepe roșii (pentru că e Crăciunul! Merge și galbenă, dar cea roșie îi dă o culoare la fel de urîtă ca cea galbenă, dar mai intensă);
- un gît de sticlă de cognac – am avut un Metaxa 7*******, ce să zic?! A fost genial! Pateul cere și alt lichid, deci puteți pune pe-aproape și un pahar de vin roșu;
- Unt – cam 2 cm dintr-un pachet normal;
- Merișoare uscate/confiate – 100 g;
- Sare, piper, fulgi de ardei iute uscat, după gust.
Mod de prepararare:
Se pune untul la topit într-o tigaie cu fund dublu sau ceva asemănător. Cînd e topit, dar nu fierbinte, se pune ceapa tocată cubulețe, sare, piper, fulgii de ardei iute uscat și se lasă pînă cînd ceapa prinde puțin miros de prăjit. Dar puțin, știți cum? Pînă cînd mirosul ăla nu ar depăși ușa deschisă a bucătăriei să vă intre prin restul casei. Atunci se pune în tigaie și ficatul. Se amestecă, se pune un capac. Se lasă la înnăbușit pînă se albește ficatul. Se pune coniac-ul și se lasă puțin fără capac, să se evapore. Dacă tigaia cere, adăugați și paharul de vin roșu și mai lăsați puțin la scăzut, timp în care ficatul se pătrunde și mai bine. Se dă la o parte de pe foc și se zdrobește ficatul cu o furculiță, să rămînă și bucăți mai mărișoare, deși puteți pune compoziția și într-un robot la mărunțit pentru o textură mai fină. Eu, de data asta, l-am vrut așa, mai texturat. Se adaugă merișoarele și se amestecă, să se distribuie uniform prin compoziție. Se mai pune un cub mic de unt, se amestecă pînă se topește și acesta, se potrivește de sare și piper. Se pune într-un castron uns fin cu unt, se topește puțin unt și se pune deasupra pateului, altfel capătă o culoare destul de neatrăgătoare. Chiar așa neatrăgătoare, e un preparat foarte, foaaarte bun.
După cum spuneam, poză proastă din timpul preparării…
Pe masa de revelion l-am pus într-un castron de lut uns cu unt, cu puțin unt și pe deasupra.
Și pe o felie de baghetă de pîine.
Iar azi, 6 ianuarie, am atentat la multe ”resturi” delicioase din frigider, și am golit și ultima rămășiță de pateu, pusă pe o felie de toast. Alături vedeți niște slăninuță sărată făcută de mine, și cîțiva bulgărași de parmezan stropiți cu o dulceață de ardei iute. Delicios!
Dacă vreți ceva la fel de fin și gustos, cercetați și rețeta de pateu cu ficat de rață și hribi.
