Zilele astea mi-a tot ieșit în cale ciulamaua: pe unde m-am dus, pe unde m-am întors, sau m-am dus iar, toată lumea făcea sau vorbea despre ciulama. Cum îmi și place foarte mult, mi-am zis că n-ar fi rău s-o fac și eu, în varianta care-mi place mie foarte mult, cu pipote și inimi de pui, dar și cu ciuperci. Poate că nu scriam și rețeta dacă, stînd de vorbă cu colega mea care mă întreba ”oare ce să mai gătesc? tu ce mai faci de mîncare?”, eu nu-i răspundeam ”ciulama!”, iar ea nu-mi spunea ”păi eu nu știu să fac ciulama!”. Nu-mi pusesem niciodată problema că cineva nu ar ști să facă ciulama, asta constînd, simplist vorbind, în facerea unui sos alb din smîntînă și/sau făină și combinarea acestui sos cu diverse alte componente cum ar fi carnea sau ciupercile.
Iată deci un bun motiv să scriu varianta unei rețete făcută în diverse feluri, în funcție de zonă, cu diverse denumiri, după cum v-ați convins dacă ați accesat link-urile de mai sus, rezultatul fiind mereu unul delicios, indiferent cum îi zice sau cum se face.
Ingrediente:
- 600 g pipote și inimi de pui;
- 7 ciuperci mari, tăiate cuburi;
- Un cub de unt + 2 linguri de ulei;
- 1 ceapă;
- 1 cățel de usturoi;
- 200 ml smîntînă pentru gătit 32% grăsime;
- o lingură de făină;
- condimente: piper, schinduf, mărar uscat;
Spuneam mai sus că nu fac de două ori ciulamaua la fel, ordinea operațiilor este de fiecare dată alta. De data asta, de exemplu, am pus inimile și pipotele într-un vas termorezistent, cu foarte puțin ulei, sare și piper proaspăt măcinat, am pus capacul și le-am băgat la cuptor pentru vreo oră.
Ciupercile tăiate bucăți potrivite le-am pus la fiert într-o cantitate mică de apă deja clocotită, cu puțină sare. Cînd sînt fierte, ciupercile se scot cu o paletă din apă, iar apa în care au fiert se păstrează.
Untul amestecat cu ulei se pune la încălzit într-o tigaie mai înaltă sau o cratiță. Se adaugă cățelul de usturoi tocat mărunt, apoi ceapa tocată cubulețe și se lasă pînă cînd ceapa devine sticloasă. Adăugăm lingura de făină în ploaie și amestecăm foarte bine ca să nu se formeze cocoloașe, apoi puțin cîte puțin turnăm smîntîna lichidă, amestecînd, de asemenea, foarte bine. Se aduce la fierbere din nou și se adaugă puțină apă în care au fiert ciupercile, pînă sîntem mulțumiți de consistență, de fapt trebuie să fie doar puțin mai lichidă decît o vrem la final, pentru că prin fierbere se va mai îngroșa puțin.
Se adaugă pipotele și inimile preparate deja la cuptor (în alte rînduri le prăjesc pe aragaz într-o tigaie), cu tot cu zeama pe care au lăsat-o în vas , se adaugă ciupercile fierte, se potrivește de sare, se condimentează după gust, gustul meu zice neapărat schinduf la ciulamale, și se lasă la fiert aproximativ 15 minute. La final se presară mărar uscat.
Fină și savuroasă, una dintre mîncărurile mele preferate.
