Ce face supa bună?

Să fie găina bătrînă, să fie morcovul tînăr? Vă spun eu, nici una, nici alta. FOAMEA e cel mai bun bucătar.

De vreo săptămînă și ceva gătesc, de nevoie, de regim. Nu de slăbire ci de oameni bolnavi. Mai întîi pentru un bolnav mofturos care e tatăl meu, internat de urgență cu o insuficiență renală acută. Regimul alimentar la care e supus e foarte drastic: fără sare, fără carne, fără dulce (e și diabetic), fără, fără, fără… acum că a ajuns din nou acasă, cînd îl întreb ce a mai mîncat zice: “mănînc scîrbos”.

Ieri am făcut o supă pentru sora mea, proaspăt operată de peritonită. Nu m-am interesat ce trebuie să conțină o supă strecurată, atîta timp cît e… strecurată, adică bolnavul doar bea zeama, așa că am pus o ceapă, un morcov, un ardei și un păstîrnac. Ajunsă la spital aflu de la o asistentă că “supa, doamnă, se face doar din rădăcinoase!”. M-am întors cu supa mea periculoasă acasă și am pus de una kosher din punct de vedere chirurgical, adică doar cu rădăcinoase: morcov, păstîrnac și țelină. După cum spunea și sora mea, un fel de ceai sărat. M-am întors cu zeama asta într-un salon cu 3 femei care nu mai mîncaseră de 3 zile, asta fiind prima zi în care aveau voie să bea ceai și supă strecurată, și cum de ceai erau sătule, s-a împărțit cîte o cană de supă la fiecare. Astăzi sora mea mi-a povestit despre cît de lăudată a fost supa mea, toate rudele cu care vorbeau la telefon colegele ei de salon aflau că “sora doamnei a adus o supă așaa de buunăă…”. M-a amuzat dar m-a și bucurat aprecierea asta, pentru că era ultima supă din lume pentru care aș fi zis că o să primesc complimente.

Cînd m-am întors acasă am făcut o poză ingredientelor celei mai bune supe din lume, gătită de cel mai bun bucătar: foamea.