E cunoscut faptul că ”nu putem să nu gîndim”, oricît de tare ne-am dori și ne-am impune asta. În orice moment, fiecare dintre noi are cîte un gînd. În ceea ce mă privește, cred că cele mai bogate producții mentale au loc în capul meu atunci cînd gătesc. Odată intrată în bucătărie, încep să imaginez dialoguri, situații, mă contrazic cu cîte cineva în mintea mea, pe teme mai ales culinare. De data aceasta, pornindu-mă să fac această minunată rețetă de brie en croûte, adică brînză brie în crustă, m-am tot gîndit la economia în bucătărie datorată faptului că poți face acasă rețete care la restaurante, dacă le-ai găsi, ar costa o mică avere. Că poți face acasă, cu costuri minime, rețete simple dar care par sofisticate, și că înlocuind semipreparatele, poți reduce și din costuri, dar poți, de asemenea, beneficia de produse de cea mai bună calitate, cu doar o mică investiție de timp și efort. De unde această idee? Îmi trebuia un aluat de foietaj, acesta fiind foarte ușor de găsit în magazine, însă numai făcut cu grăsimi vegetale (să nu zic direct ”margarină”). În afara prețului, care sigur ar fi ceva mai mare în cazul folosirii untului, probabil că mai este vreun motiv pentru care nu se găsește acest produs ”de-a gata”. Foietajul de cumpărat folosit la unele preparate e acceptabil, dar cînd vreau să fie ceva dichisit, prefer să-l fac în casă, cu unt. Deși tehnologia pare complicată, de fapt e simplu de tot dacă urmărești cu atenție pașii. Eu l-am făcut foarte lejer de-a lungul unei zile: dimineață am făcut aluatul și prima împachetare, apoi, la fiecare trecere prin bucătărie, mai scoteam aluatul din frigider și îl întindeam, totul după sfaturile de pe blogul retetecalamama.ro, pentru că deși rețeta e simplă, țin s-o am mereu în fața mea ca să nu uit ceva.
Gata cu gîndurile, acum chiar gătim. Nu înainte de a merge la Selgros să ne aprovizionăm. Aveam nevoie de o brînză brie, nu știam de care dar am vrut să am de unde alege, de aceea am mers la Selgros la raionul de brînzeturi. Cel mai mult mi-au plăcut niște roți uriașe de brînze cu mucegaiuri nobile. Aș fi vrut să am o ocazie specială, cu mulți invitați, ca să iau una din aceea, dar acum m-am mulțumit cu o rotiță mică. Am mai luat o dulceață de ardei iute, un preparat tare interesant și care se potrivește de minune cu ce vă voi prezenta mai jos.
Fie că e cu brînză brie sau alt gen de brînză cu mucegaiuri, gen camembert, fac destul de des acest preparat pe post de cină, sau ca un fel de desert pentru încheierea meselor festive, în locul brînzeturilor cu fructe. Am văzut foarte multe variante, mai sărate sau mai dulci, eu m-am oprit la varianta mea de mai jos, într-o combinație inedită de dulce cu sărat și iute.
Ingrediente:
- O foaie de aluat de foietaj; eu am făcut din jumătate din cantitățile din acest link, adică 250 g făină, 150 ml apă 1/2 linguriță de sare, 1/2 linguriță de oțet + 200 g unt.
- O rotiță de brînză Brie de 125 grame;
- Dulceață de ardei iute, aproximativ 2 lingurițe;
- Nuci tocate – 2 linguri;
- Zahăr brun – 1 lingură;
- Un ou pentru uns;
- Struguri, nectarine, alte fructe.
Modalitatea de preparare:
După cum spuneam, eu am preferat să fac în casă aluatul de foietaj. Doar 2 fotografii din timpul acestui proces, pentru a vă încuraja să îl faceți și voi, este foarte simplu și rezultatul spectaculos, atît vizual, cît și gustativ și olfactiv:
Din foaia de aluat se taie cîteva fîșii care se vor folosi la decor, iar o foaie aproximativ pătrată se va folosi pentru a acoperi rotița de brînză brie.
Pe foaia de aluat se pune dulceața de ardei iute și se întinde într-un cerc de diametrul rotiței de brînză.
Se presară peste dulceață nucile tocate cu cuțitul, apoi, printre nuci, zahărul brun.
Deasupra acestora se așază rotița de brie.
Se aduc marginile aluatului deasupra și se împachetează bine, apoi se întoarce cu umplutura în sus și marginile aluatului dedesubt. Se așază într-o tavă pe hîrtie de copt. Alături se văd fîșiile de aluat pregătite pentru a decora, după inspirație, turtița noastră de aluat.
Nu am mare talent la alte decorațiuni, o împletitură simplă mi se pare suficientă. Am uns cu ou bătut mai întîi bila de aluat, apoi și împletitura. Ca să maschez marginile, am pus o bentiță de aluat de jur-împrejur. A căzut la copt, dar eu am văzut asta abia după ce m-am uitat pe poze.
Se dă la cuptor la foc potrivit, 180 de grade, aproximativ o oră și jumătate a durat la mine. Indiciul este rumeneala aluatului, în interior nefiind nimic crud care să necesite mai mult timp. Cînd vă place cum arată, îl puteți scoate din cuptor.
Se așază pe un platou decorat cu fructe, care vor și acompania acest preparat la servire. Pentru că este sezonul lor, puteți pune struguri, dar și felii de piersică, nectarine, cum am pus eu, sau, în alte sezoane, felii de pere, mere, portocale, nu-mi trece prin cap vreun exemplu de fruct care nu ar fi potrivit. Deși în cele mai multe rețete găsite se indică a fi consumat cu biscuiți sărați (crackers), eu nu agreez ideea, foietajul crocant și gustos asigurînd în mod echilibrat necesarul de parte făinoasă pentru acest preparat.
Și o vedere mai în detaliu. Abia aici am observat că panglica mea de aluat a căzut la bază, dar chiar și așa mi se pare că arată tare bine, foietajul e înfoiat și nu vă mai spun cum miroase în bucătărie după ce coci așa ceva, a meritat fiecare minut investit în prepararea foietajului cu unt!
Poză cu secțiunea am făcut abia cînd s-a mai răcit, în mod normal brînza topită curge tare îmbietor, e aproape ca un sos în care poți băga bucățelele de fructe sau din crusta crocantă.
Toate ingredientele se combină excelent în acest preparat, nu aș putea să renunț la nimic din ce îi pun în compoziție. Imaginați-vă senzația de picant de la dulceața de ardei iute, cu textura și gustul nucilor, dulceața dată de zahărul brun, aroma de unt copt și gustul fin al brînzei topite: un deliciu!
Din fîșiile rămase de la ornare am făcut niște sărățele, doar unse cu ou și tăvălite pe partea superioară prin cașcaval ras. Se văd mai bine aici foițele aluatului.
N-am uitat de vin, licoarea care îmi însoțește cam toate preparatele și care nu putea să lipsească acum. Nu-s specialistă în potrivirea vinurilor cu preparatele, dar un rose, fie el și sec, mi se pare că se potrivește ca stil cu acest preparat. E vesel, elegant, prietenos și savuros.
Acest articol a fost publicat și pe site-ul selgroscautapasiunea.ro
