Ali Nazik – Mîncare turcească

Atunci cînd vorbesc despre mîncarea etnică din Dobrogea, m-am obișnuit să abordez bucătăriile etniilor care trăiesc aici de zeci, sute sau chiar mii de ani. Am vorbit despre turci și tătari, despre rușii lipoveni, despre ucraineni, aromâni. Atunci cînd vorbeam despre turci, a căror etnie și, implicit, bucătărie uneori este confundată cu cea a tătarilor, m-am referit la turcii care trăiesc de sute de ani pe teritoriul Dobrogei, aceasta aflîndu-se sub stăpînire otomană pînă la Războiul de Independenţă din 1877. Totuși, gîndindu-mă la feluri de mîncare de origine turcească, mi-au venit prima dată în minte unele aflate în meniurile restaurantelor turcești, aceste restaurante fiind administrate, în marea lor majoritate, de către turci veniți din Turcia în ultimii 30 de ani, de cînd granițele României s-au deschis, iar afacerile au început să prospere în tînăra și efervescenta economie de piață a acelor vremuri. Noi, cei de aici, mai ”timizi”, încercam cu degetul orice afacere, dar cetățenii turci deja știau cu ce se mănîncă economia capitalistă, așa că au venit și au început afaceri de succes în Constanța și împrejurimi, avînd și avantajul că aici existau deja mulți vorbitori de limbă turcă. Au deschis firme de comerț, transporturi, agricultură, turism, industrie, alimentație publică și altele, au prosperat, și-au făcut familii și au legat relații sociale și de prietenie cu localnicii, ajungînd, după ani, să fie parte din comunitate.

M-au impresionat mereu calitățile care îi ajută în a-și administra afacerile, în primul rînd disponibilitatea de a te face să te simți important în calitate de client. Nu poți să ceri ceva unui comerciant turc iar acesta să nu-ți poată furniza, chiar dacă pe moment nu are acel ceva. Sigur se va duce la vecinul de peste drum, va cumpăra și ți-l va oferi. Apoi este capacitatea lor de muncă, îi poți vedea în toate locurile, tot timpul. Un șef de restaurant întîmpină clienții, vorbește cu ei, dar dacă întîrzie un lucrător să-ți șteargă masa, sigur o va face chiar el. Dacă există un secret prin care mîncarea într-un restaurant poate fi făcută repede și bine, se pare că turcii îl dețin, asta pe lîngă faptul că mîncarea lor este delicioasă. Unele dintre felurile de mîncare din restaurantele turcești le știam făcute și în casele turcilor din Dobrogea, altele și-au făcut intrarea odată cu deschiderea acestor restaurante turcești, în care ne putem bucura de mîncare turcească la fel ca-n Istanbul sau din alte zone ale Turciei.

Pentru mine a fost o revelație atunci cînd am mîncat prima dată un fel de mîncare care se numea Ali Nazik. Bine-nțeles că mi-a plăcut cum suna, m-am gîndit că are o traducere, pe care am și aflat-o. Se poate traduce Ali cel amabil, și este originar din provincia Gaziantep, sau o altă traducere ar fi mîncare frumoasă. Oricum i-ar fi fost numele, mîncarea a fost excelentă, și de atunci mi-e foarte greu să optez pentru vreun alt fel de mîncare atunci cînd mergem la un restaurant turcesc. Unul dintre ingredientele principale din bucătăria turcească, vînăta, este preparată aici atît de simplu și atît de delicios, cu iaurt și usturoi, încît am stat și m-am gîndit cum de nu le-a venit și altora ideea aceasta, sau de ce nu se practică acest mod de a prepara vînata și în alte bucătării. Apoi, în mod obișnuit, bucățele de carne de oaie fripte pe o frigăruie se pun peste vinetele amestecate cu iaurt și usturoi. Eu am făcut această rețetă și cu frigărui, dar pentru că am încercat-o și cu cotlete întregi de miel iar rezultatul a fost remarcabil, voi scrie aici această variantă.

Așadar vă voi propune rețeta de Ali Nazik în cadrul proiectului Selgros Caută Pasiunea, derulat de Selgros România, așa cum v-am obișnuit vorbind despre o bucătărie a etniilor care trăiesc în Dobrogea, astăzi venind rîndul turcilor care s-au stabilit relativ recent aici.

Ingrediente (pentru 3 porții)

• 3 vinete;
• 5-6 căței de usturoi (sau o căpățînă întreagă, dacă vă place mai usturoiat);
• Iaurt gras cremos- 150 g;
• 2 linguri ulei de măsline;
• Cotlete de miel – 6 bucăți (sau frigărui)
• Chimion măcinat;
• Sare;
• 2 ardei capia;
• o lingură reducție de oțet balsamic;
• 2 căței de usturoi tocați mărunt.

Mod de preparare:

Vinetele și ardeii se coc pe tablă sau grătar, se curăță de coajă și se lasă la scurs.

Vinetele scurse, netocate, se amestecă bine cu iaurtul și usturoiul zdrobit sau tocat foarte mărunt, o lingură de ulei de măsline și se sărează.

Cotletele de miel (oferta de la Selgros este foarte diversă, se găsesc atît proaspete, feliate, cît și congelate, bucăți întregi care pot feliate ulterior) se așază pe un tocător de plastic, se acoperă cu o folie (să nu sară bucăți de carne, sînge sau grăsime) și se bat cu partea plată a ciocanului de șnițele, pentru a deveni subțiri și drepte, în acest fel fiind pregătite pentru frigerea pe grătar.

Se condimentează pe toate părțile cu chimion măcinat.

În funcție de calitatea cotletelor, acestea pot fi și marinate. Ale mele au avut destulă grăsime ca să mă asigur că se vor frige bine și se vor menține și suculente, așa că doar le-am condimentat și le-am pus pe grătar.

Stau aproximativ 5 minute pe fiecare parte, după prima întoarcere le și sărez și le mai pun un praf de chimion.

Avem vinetele gata, avem cotletele gata, deci avem Ali Nazik-ul gata! Chiar așa de simplu e! Sau pare. E ceva de lucru cu vinetele, foarte puțin cu cotletele, dar per total e un fel de mîncare delicios făcut cu efort minim.

Am pus vinetele pe un platou, ardeii copți rupți fîșii marinați în puțin ulei de măsline, oțet balsamic și usturoi i-am pus pe margine, iar cotletele de miel deasupra. Arată bine, dar gustul este cel care vă va încînta și mai mult: vinetele cremoase, cu miros de fum și bine usturoiate, carnea de miel bine friptă și aroma inconfundabilă a chimionului.

Un fel de mîncare ajuns din Turcia, mai exact din Gaziantep, în Dobrogea, și care poate, de ce nu? să devină un fel de mîncare făcut în toată România, prin intermediul acestui minunat proiect care este Selgros Caută Pasiunea.