Ca o continuare la primul post dedicat pastramelor, am acum un sortiment nou, de data asta fabricat dintr-o bucata de carne cu grăsime.
Așa arăta crudă.
A avut și șorici, dar nu mi-a plăcut cum arăta și l-am scos.
Tăvălită prin condimente (ceva mai deosebite de data asta, un amestec pentru cîrnați adus de o prietenă din Austria, cu foarte mult coriandru dar și cu ceapă și usturoi uscate)
O secțiune (două, trei…)
Asta a tras mai mult zahăr, e mai echilibrată din punct de vedere al raportului sărat / dulce, și ceva mai ferm-gumată față de mușchiulețul anterior care, apropo, a ajuns la ediția a patra. Am mereu în frigider unul de consum și unul în pregătire.
“Am mereu în frigider unul de consum și unul în pregătire.”
Ahhhhhhh, ce bine! Nu risc sa dau peste frigiderul gol daca pic neanuntata.
Numai sa pici, vecina, ca gasim noi ceva prin frigider 🙂
nu e gol. intotdeauna are acolo tuica. la rece.:)
Vinu-l tin la frigider, tuica e mereu pe masa, la indemina 🙂
Si Montignac ce zice? Ii place pastrama ta?
Montignac, daca ar mai trai, ar zice “aferim!” 🙂 Ar avea ceva de zis in legatura cu zaharul din amestecul de desicare, dar nu ma stresez eu numai din atita lucru 🙂
Carmen draga,cum am ajuns acasa am vizitat blogul cu noile minunatii!!!
Mi-a lasat “gura apa” ,cum se spune dar am ales sa fac rapid platoul cu branzeturi diverse si rosii cherry+ridichi,avand in casa toate cele necesare…
Voi incerca si alte retete !!!
Va astept mereu cu mult drag! 🙂
dai o reteta detaliata, te rog. ca lesin de pofta.
Uite aici am scris pe larg, si am dat acolo si un link catre forumul de unde am luat ideea
http://www.gardaculinara.ro/pastrame/