N-aș putea spune că m-am săturat de ciorba clasică de pește, de altfel nici nu știu ce înseamnă clasic în ceea ce privește ciorba de pește, pentru că rețeta se schimbă din 10 în 10 kilometri, cel puțin în zona Dobrogei, unde aproape fiecare localitate are rețeta ei. Totuși în ultima vreme mi-aș fi dorit ceva nou: să fie cu pește, dar cu un pește mai deosebit, să fie o zeamă acrișoară, dar nu cu borș sau oțet, să nu fie cu prea multe legume, erau cam multe cerințe și gîndul mă ducea numai la variante orientale de supe de pește, care, bine-nțeles, nu îmi erau total pe plac. Noroc cu feciorul meu care îmi furnizează tot felul de rețete interesante atunci cînd nu știu ce să gătesc. După exprimarea poftelor mele de ciorbă de pește, a venit cu propunerea: ”soleanca de pește”.
De soleanca știam, e una dintre ciorbele preferatele ale familiei mele în zilele de iarnă, am și scris rețeta pe blogul meu și s-a bucurat de mare succes, dar nu știam că poate fi făcută și cu pește. Ca și varianta cu cărnuri afumate diverse, și soleanca de pește se consideră că e cu atît mai bună cu cît conține diverse tipuri de pește, atît ca specii, cît și ca modalitate de preparare, adică în unele rețete, cele care mi-au și atras cel mai mult atenția, se recomandă să se folosească pește proaspăt, pește sărat și pește afumat. Am hotărît că soleanca mea de pește va fi făcută din somon, pentru că se găsește atît proaspăt cît și afumat, și pentru că sărat se găsește mai greu, am decis că-l voi face singură, cum îl fac de obicei, după rețeta de aici.
Am profitat de drumul făcut la Selgros pentru cumpărăturile uzuale, ca să trec pe la pescăria lor, să iau un file de somon ca să-l pun la sărat. Un mini file, după cum văd că scrie pe etichetă, de doar 172 de grame. Ambalajul acela, o pungă de hîrtie plastifiată, bine lipită, este excelent pentru pește, mai ales acum, pe timp de vară, cînd peștele se poate altera chiar și numai pe drumul de la piață pînă acasă.
Pe lîngă somon, am luat și icre de crap, la care deja pot să îmi fac abonament, la cît de des le iau. Sînt ieftine și bune, se freacă imediat cu puțin ulei, lămîie și puțină ceapă tocată.
Foarte pe scurt despre modalitatea de deshidratare și sărare a somonului, este descris pe larg în link-ul de mai sus: file-ul de somon bine dezosat (de la Selgros exact așa îl iei, nu-i mai faci nimic) se piperează, se acoperă cu mărar tocat și se ”învelește” într-un amestec de sare cu zahăr în proporția de 2 la 1, adică 2 căni de sare grunjoasă + 1 cană de zahăr. Se lasă cîteva zile la frigider, scurgîndu-se lichidul care rămîne în vas, și se mai întoarce de pe o parte pe alta.
După cîteva zile l-am clătit pe partea cu carnea cu puțin vin alb, ca să se înmoaie mărarul și să-l pot curăța cu o lamă de cuțit, apoi l-am feliat, ”răzuindu-l” de pe piele cu un cuțit bine ascuțit, urmînd să-l fac cubulețe.
M-am dus din nou la Selgros să mă aprovizionez și cu restul de ingrediente proaspete necesare. Am găsit chiar tot ce-mi trebuia, inclusiv verdețuri, leuștean și pătrunjel, mai bun și mai verde decît în piață, pentru că stă la rece și pus în apă. Somon proaspăt, somon afumat, capere, lămîie, cam tot ce vedeți în poză intră la ciorba asta, mai puțin vinul, care, chiar dacă nu intră într-o rețetă, e bine să stea pe aproape, nu se știe cînd ai nevoie de el. Pus în pahar e și mai bine, din cînd în cînd papilele gustative au nevoie de o ”trezire”.
De acum începem rețeta propriu-zisă, deci să vă spun ingredientele:
- File de somon proaspăt – 200 grame
- File de somon afumat – 200 grame
- File de somon sărat – 150 grame
- un morcov
- o ceapă
- 2 linguri castraveți murați tocați
- 2 lingurițe capere
- 16 bucăți măsline negre
- 2 linguri bulion
- o jumătate de lămîie tăiată felii
- leuștean
- 2,5 litri apă
- ulei, sare, piper
Modalitatea de preparare:
Toate felurile de pește se porționează în cubulețe și se pun fiecare separat, pentru că le vom adăuga pe rînd la fiert.
Castravetele murat se taie bețișoare subțiri și se pune la fiert în aproximativ 2 litri de apă. E prima ciorbă pe care o încep în felul acesta, dar castraveții sînt cei care trebuie să fiarbă cel mai mult din ciorba asta, celelalte ingrediente avînd nevoie de foarte puțin timp de preparare.
Se toacă ceapa și morcovul cubulețe și se pun la călit într-un vas cu puțin ulei.
Cînd devin sticloase, se adaugă puțin piper măcinat, 2 linguri de bulion și se mai lasă un minut pe foc.
Se adaugă acest amestec în oală peste castraveții murați, tot acum adăugînd și caperele. Se lasă să se ”împrietenească” toate ingredientele, apoi adăugăm primul fel de somon, cel sărat, pentru că textura lui este cea mai fermă, fiind necesar să fiarbă ceva mai mult decît celelalte. După aproximativ 5 minute de fierbere se adaugă somonul proaspăt, apoi cel afumat. Mai sînt necesare maxim 6-7 minute de fierbere, timp în care puteți potrivi ciorba de sare, pentru că acum vă puteți da seama cîtă îi trebuie, multe dintre ingrediente venind, fiecare, cu doza lui de sare, și nu uitați că urmează să adaugați, în ultimul minut de fierbere, și măslinele, de asemenea sărate.
Ultimul pas, cu un minut înainte de a opri focul, adăugăm măslinele, lămîia tăiată felii și leușteanul tocat.
Oprim focul și gata ciorba. Ajunsă în punctul acesta, mă întrebam dacă nu cumva am uitat ceva, pentru că toată gătirea a durat foarte puțin. Se recomandă ca pînă la servire să stea cam două ore în repaus, ca să se întrepătrundă mai bine aromele și gusturile tuturor ingredientelor. Așa am făcut, dar între timp am încercat să fac niște poze cît mai frumoase cu ciorba, treabă mai complicată decît chiar gătitul, pentru că e destul de greu să găsești unghiul în care o ciorbă să dea bine în poze.
După ce am gustat-o, pot s-o și descriu: acrișoară, gust echilibrat de pește, fiecare bucățică de carne vine cu textura, gustul și aroma ei, caperele îi dau aciditate, e o zeamă care ”te drege”, bună de consumat (și) după o noapte de petrecere.
Pentru cine vrea să încerce ceva nou, poftă bună!
Aici trebuia să pun comentariul trecut; n-am fost atentă. 🙂