TourX – Ruta albastră – experiențe inedite în Dobrogea

V-am vorbit în postarea mea de zilele trecute despre un proiect foarte interesant al unor oameni entuziaști care vor ca în viitorul apropiat să plaseze Dobrogea în TOP 10 European Smart Destinations. Ei, ce ziceți? E suficient de îndrăzneață ideea ca să vreți să aflați și cum vor face asta? Pentru că eu sînt convinsă că o vor face.

TourX e un proiect susținut și promovat de Inomar Cluster, puteți citi pe larg pe site-ul lor care le sînt obiectivele, viziunea și misiunea. TourX este instrumentul prin care Inomar își propune să promoveze Dobrogea ”continentală”, adică acea parte din Dobrogea pe care turiștii o văd doar în drum spre litoral, în rest străbătînd cel mult drumul între stațiunile de pe litoral, de la nord la sud și invers. Iubitorii Dobrogei știu că ținutul ăsta înseamnă mai mult, nu doar litoral. Pe lîngă relief, foarte variat, Dobrogea are istorie, diversitate faunistică, multiculturalitate etnică și confesională, muzică, dansuri și mîncare delicioasă, toate acestea putînd fi experiențe, dacă le cauți și le faci. Ce face TourX? Le pune pe toate laolaltă, în niște circuite de vacanță pe care orice localnic sau turist le poate face într-o zi. Pentru început au pus la punct 3 rute, fiecare cu o sumă de experiențe pe care turiștii care se înscriu le pot face. Ruta Mov, Ruta Verde, găsiți, de asemenea, informații despre ele pe site-ul TourX, fiecare avînd atracțiile ei.

Duminică, pe 25 iunie 2017, s-a lansat Ruta Albastră – între cetăți și ape. Mărturisesc că, din toată Dobrogea, asta este ruta mea preferată, așa că la auzul primei propuneri ”mergi cu noi?”, am zis un DA! hotărît și pînă la plecare am tot confirmat ca nu cumva să-mi ia altcineva locul.

Traseul este unul fascinant, cuprinde cetatea Histria, un popas cu masă tradițională de pește la Vișina plus muzică și dansuri bulgărești, cetatea Enisala, Cheile Dobrogei și un ultim popas la Mihail Kogălniceanu, unde se lasă iar cu mîncare, băutură, muzică și dansuri aromânești. Sună cam așa… neacademic, dar mie tocmai de-asta îmi place ce face TourX cu tururile astea: experiențe diverse în aceeași zi, și într-un mod foarte comod pentru turist. Adică te înscrii la tur și nu te mai preocupi de nimic altceva: ce și unde mănînci, de unde iei bilet sau ghid la obiectivele turistice, cum ajungi în cutare loc, unde găsești un local cu muzică și dans tradițional al zonei pe care o vizitezi și alte lucruri pentru care documentarea îți ia din timpul pe care l-ai putea petrece în excursia propriu-zisă. Mie în concediu îmi place să mă bucur de locul în care sînt, nu să stau cu nasul într-o hartă să văd ce am de făcut în zonă, sau să întreb din om în om. Rutele stabilite de ei s-au născut din consultarea multor specialiști sau pasionați în domenii diverse, iar aici pot să mă laud că am fost și eu un modest consultant pe teme, evident, culinare, dar nu numai. Există deschidere în continuare pentru alte și alte experiențe, așa că dacă dețineți vreun secret despre locuri interesante în Dobrogea, contactați-i pe cei de la TourX, or să vă cucerească și or să vă devină imediat prieteni.

Eu de obicei descriu preparate/experiențe gastronomice, acolo găsesc mereu epitete și alte figuri de stil prin care sugerez că ceva e delicios, acum aș vrea să vă descriu stări și sentimente și nu știu dacă îmi va reuși. De fapt nici nu e necesar să simțiți voi acum, citind, ce am simțit eu, e suficient să mergeți într-un astfel de tur și sînt convinsă că veți avea propriile voastre trăiri, pe care abia aștept să mi le faceți cunoscute.

Dar hai să vă povestesc și cu poze, că după cum zice vorba ”o poză face cît 1000 de cuvinte”, iar eu avînd peste 30 de poze de pus, rezultă că (vă) scutesc de foarte, foarte multe vorbe.

Plecarea din Mamaia, noi toți dornici de plimbare și experimentare.

Deși majoritatea fotografiilor sînt făcute în locurile amintite mai sus, drumul pînă la aceste obiective e o experiență în sine, peisajele de pe parcurs fiind de o mare diversitate: Mamaia și Marea Neagră, lacul Siutghiol, lacurile Tașaul și Corbu, sate, cîmpuri de grîu deja copt și maci, pășuni pe care pasc turme de oi și vaci, apoi, chiar la intrarea în Histria, intrarea în rezervația biosferei Delta Dunării, lacul Sinoe care face legătura cu Delta propriu-zisă, nu poți să nu admiri toate astea din mersul autocarului. Elegantului și confortabilului autocar, că și asta contează la un drum de aproximativ 200 de kilometri.

Ajunși la cetatea Histria, și trecînd peste vizitarea muzeului și a cetății, lucru pe care eu l-am mai făcut și în alte dăți, experiența inedită a fost că un grup de tineri de la Danais ne-au întîmpinat costumați în uniforme militare romane ale epocii, iar dacii în straiele tradiționale, fiecare cu arme corespunzătoare, fetele îmbrăcate în rochii albe, lungi. S-au ”reconstituit” lupte între daci și romani, povestindu-ni-se apoi la ce am asistat, pentru că ei au grijă ca în reconstituirile lor să țină cont de adevărurile istorice.

Lacul SinoeAm plecat apoi spre Vișina, adică deja am trecut în județul Tulcea. Aici, într-o gospodărie tradițională autentic dobrogeană, specifică zonei de nord și Deltei Dunării, ne așteaptă gazda, împreună cu cîteva localnice, îmbrăcate în costume tradiționale bulgărești, pentru că localitatea este una populată de mulți membri ai acestei minorități.

Întîi și-ntîi ne așezăm la masă, că deja e ora prînzului.

Atracția principală a aperitivelor: icrele! Da, a fost și brînză făcută de oameni acolo, roșii și castraveți din curte, dar știți că lumea se uită ciudat la cei care în loc să mănînce fac poze, așa că mulțumiți-vă numai cu poza cu icrele, făcute așa cum trebuie: icre, ulei, ceapă.

Deși acoperite bine, oalele din cuptor emanau niște mirosuri taare îmbietoare. Să fie borș de pește?

DA! E borș din cel mai bun și proaspăt pește, pentru că la o aruncătură de băț de curte e baltă cît vezi cu ochii, iar ocupația principală în zonă e pescuitul.

Făcut la ceaun, la foc de lemne, nu se aseamănă cu niciun alt borș din cele făcute pe aragaz. Și încă o dată: peștele sare direct din baltă în ceaun, nu există ceva mai proaspăt. 

Circuitul borșului în natură – bucăți de pește în castroane:

Zeamă peste ele și plecate spre pus pe masă.

Porția mea, înainte de a-i pune o lingură de mujdei peste bucata de pește și de a-i da zor s-o mănînc pînă la ultima sorbitură din castron. Excelent! 

A urmat peștele prăjit cu mămăligă și mujdei, după ce ne-am ridicat de la masă toată lumea vorbea cu mîna la gură. Nu vi se pare suficient de spectaculos? Nici nu trebuie să fie! Dacă vrei o experiență tradițională, atunci vrei să mănînci cum mănîncă oamenii de acolo, iar ăsta este felul lor de a găti peștele și este delicios!

Deserturile: prăjitură cu (ce altceva?) vișine, că doar sîntem la Vișina. Și-o mînuță pofticioasă.

A fost și plăcintă cu brînză, tot de-aia adevărată, posesoarea mînuței de mai devreme a făcut gestul care spune mai bine decît mine cum a fost plăcinta.

Localnicele ne-au încîntat cu dansul lor tradițional Sfitilina, o melodie veselă și ritmată, iar lor li s-a alăturat și cea mai tînără turistă din grup, Sibel, dornică de dans și distracție.

Cu mare greutate ne-am dat plecați din curtea Biancăi, cea care a pus această gospodărie pe picioare și i-a redat farmecul de astăzi, povestea ei fiind fascinantă, dar cu siguranță vreți s-o aflați direct de la sursă.

Următoarea destinație: Enisala, singura cetate medievală din Dobrogea, elegant poziționată pe unul dintre dealurile de pe drumul spre Tulcea.

Eu tînjeam după puțină odihnă, dupa masa aceea copioasă de la Vișina…

…dar nu-mi venea să stau singură la baza dealului iar gașca să se distreze fără mine sus, mai ales că știam că de acolo voi prinde niște poze cu peisaje care îți taie răsuflarea.

Ape, dealuri, terase naturale, stoluri de păsări în zbor.

Și… eu. Bucurîndu-mă de vîntul de sus, de pe deal, și de faptul că mi-am găsit o persoană care să mă pozeze și pe mine. Mulțumesc, Mel! 

De la Enisala am început oarecum întoarcerea spre Constanța, dar pe o altă rută, una foarte familiară mie, pentru că o fac destul de des. Drumul trece prin Cogealac, iar peisajul este emblematic pentru zona asta: eolienele, morile de vînt moderne sau, cum li se mai spune, ventilatoare pentru vaci și oi, toate dealurile fiind pline de turme la păscut din primăvară pînă toamna tîrziu.

Din păcate drumul între Cogealac și Grădina, cu peisaje de o frumusețe uimitoare, este într-o stare… uimitor de jalnică, cîțiva kilometri fiind făcuți pe un drum pietruit dar și găurit, pe unde se ridicau în spatele nostru nori de praf. Deocamdată a fost numită ”experiența vibromasajului”, dar sper ca cine are drumul ăsta în administrare și întreținere să își facă treaba curînd, zona are și alte atracții (Mănăstirea Colilia, spre exemplu) care pierd foarte mult din cauza faptului că puțini îndrăznesc să-și bage mașinile pe acest drum.

Am ajuns și la Cheile Dobrogei, asta fiind experiența geologică a rutei albastre. Aleg să pun o poză cu cele două iubitoare de drumeții, inscripțiile de pe tricourile lor spunînd totul.

Un peisaj deosebit, fiind preferatul multora pentru ședințe foto inedite.

După un popas scurt, în care ne-am bucurat de priveliște, am pornit din nou la drum spre comuna Mihail Kogălniceanu, la restaurantul Casa Rustică, pentru cină și un program artistic susținut de niște tineri dansatori aromâni, pe melodii populare aromâne, nefiind greu de ghicit, deci, că în această localitate este o importantă comunitate de aromâni.

Iar cum au dansat vedeți mai jos, mie mi-a plăcut foarte tare, nu știu cum pot să zboare așa, dar se pare că o fac din suflet și de-aia le iese atît de bine.

Ni s-a servit o excelentă pastramă de berbec, alături de mămăligă.

Și am degustat vinuri dobrogene, de la Crama Delta Dunării, din Somova, podgoria Sarica Niculițel. Sper că n-am greșit, dar pentru mai multă siguranță pun prezentarea.

Iar la final, toată lumea s-a prins în săltărețele hore aromânești.

Așa s-a încheiat ziua mea petrecută pe Ruta Albastră a TourX. De fapt s-a încheiat pe la ora 10 noaptea, cînd am ajuns cu bine acasă, încărcată de energie și bucurie după atîtea lucruri văzute și făcute într-o singură zi. Am văzut pe site că totul costă aproximativ 50 de Euro, sinceră să fiu mi-am făcut niște calcule și nu știu cum de pot include toate astea într-un preț atît de mic, dar asta e treaba lor, iar a mea e să mă bucur că pot face recomandarea cunoscuților să meargă în aceste tururi, fără să mă mai gîndesc ”oare ce să le recomand?”. Pentru vara asta, dragilor, recomandarea e TourX!

Și uite că am ajuns cu povestirea și la final. Vaaai, mai bine aș mai face o zi de excursie, decît să mai scriu cum a fost. Dar adevărul e că mi-a făcut și plăcere… ei, hai, că nu mă mai opresc.