Varză (a la Cluj) și Vărzărie

Varza n-a fost niciodată printre mîncărurile mele preferate, ba chiar dimpotrivă, a fost singura mîncare pe care, cînd eram mică, îmi propusesem să n-o fac niciodată cînd o să cresc și o să fiu ”la casa mea”. O vreme m-am și ținut de promisiune, nu am făcut și, deci, nici nu am mai mîncat. Dar, după un timp, cînd am refăcut după propriile mele gusturi multe din preparatele clasice din casa părintească, am decis că merită să încerc să-mi creez și propria rețetă de mîncare de varză, varză călită sau cum s-o numi acea mîncare de varză cu carne de porc pe care o făcea și mama. Am făcut-o, și de data asta mi-a plăcut. Apoi, după ce am reabilitat varza, m-am pus pe diversificarea rețetelor. După descoperirea site-urilor culinare, am aflat și de varza a la Cluj și chiar am făcut-o o dată, dar nu m-a impresionat foarte tare, mi s-a părut banală, drept pentru care n-am mai repetat-o.

Pînă în vara asta, cînd am petrecut cîteva zile în Cluj și am primit recomandarea să merg la o cîrciumioară unde pot să mănînc o varză a la Cluj cît se poate de autentică. Localul se numește, simplu, Vărzărie. E undeva în centrul Clujului, într-o clădire veche, cu o curte interioară, un fel de gang utilizat ca terasa, pe firma de afară scrie și Păstăioase.

Și niște imagini din curte.

Nu are decorațiuni inutile, mobilierul și tacîmurile sînt simple de tot, toate felurile de mîncare din meniu sînt feluri tradiționale românești, ardelenești, ungurești, săsești, varză și păstăioase, cum îi zice și numele, e greu să te hotărăști ce să iei de mîncare, dacă nu te duci deja hotărît să iei renumita varză a la Cluj.

Am pozat numai pagina cu deserturile și am rezistat eroic tentației de a-mi lua vreunul. Am zis că să văd dacă mai pot să mănînc ceva după varză și n-am mai putut, deci n-am mai luat. Tot tradiționale ardelenești, după știința mea.

În foarte scurt timp de la comandă a venit și varza mea a la Cluj, cu ciolan de porc suplimentar… foamea era mare.

A fost mai mult decît m-am așteptam, nu mă apuc să descriu gustul, consistența și aroma, cît de picantă și altele, o să spun doar că era foarte bună și că recomand localul ăsta celor care trec prin Cluj, oricît de puțin ar sta. Dacă se ia în calcul și prețul, e cu siguranță unul dintre cele mai avantajoase restaurante în care poți mînca într-un centru de oraș mare.

Dovada:

Bun! M-am întors, deci, acasă, hotărîtă să fac și eu una cel puțin la fel de bună. Și m-am pus pe căutat rețete și pe simulat mental ca să văd dacă ar rezulta ceva asemănător cu ce mîncasem la Cluj. Am găsit ceva ce mi-a plăcut pe blogul http://www.teoskitchen.ro/. Se poate să fie aceeași rețetă pe mai multe bloguri sau forumuri, nu am cercetat peste tot și nici nu mă va putea acuza nimeni că am plagiat rețeta de varză a la Cluj. Ce mi-a plăcut la descrierea rețetei de pe acest blog, era detaliul că toate ingredientele trebuie să fie aproape gata în momentul în care se pun toate una peste alta și se dau la cuptor, lucru pe care îl intuisem și eu în pregătirea celei de la Vărzărie.

M-am pus, deci, la lucru. Ingredientele sînt: varză (am făcut cu varză dulce, deși foarte rar o folosesc), carne de porc tocată (am luat pulpă mai grasă de la o măcelărie din piața Griviței care aduce carne de la o fermă din Tariverde, e cea mai bună, nici nu se compară cu carnea de supermarket), orez, suc de roșii sau bulion, mărar și condimente (piper, boia, cimbru uscat).

Varza dulce tocată la cuțit.

Se călește pînă aproape de a fi gata-gata, se condimentează cu cimbru și mărar verde și se întinde jumătate din cantitate într-o tavă pe fundul căreia s-a turnat niște suc de roșii. Cred că am pus o lingură de bulion și în varză, după cum arată la culoare.

Orezul fiert cu sare pînă aproape să fie și el gata, scurs de apă.

Se întinde peste stratul de varză și se unge cu puțin suc de roșii. Eu folosesc roșii pasate de la Olympia, are multiple calități.

Carnea tocată se prăjește și ea în tigaie cu o ceapă tăiată mărunt pînă la punctul în care, ați ghicit, este rumenă șiii… aproape gata.

Se pune sare, piper, boia dulce și iute și mărar verde.

Se întinde carnea peste stratul de orez, apoi încă un strat de varză.

Din ultima fază înainte de a o băga la cuptor nu mai am poză, dar după varză se mai unge cu niște suc de roșii și se dă la cuptor pînă… e gata. De fapt gata cam e, e vorba doar de cum vă place că arată, de consistență…

Așa arăta la mine în farfurie. Se servește cu smîntînă în vîrf și un ardei iute alături.